Istoria lui Oswald Chambers

Oswald Chambers (1874-1917) s-a născut pe 24 iulie 1874, în Aberdeen, Scoţia. Convertit în adolescenţă în timpul slujirii lui Charles Haddon Spurgeon, a studiat ştiinţele umaniste şi arheologia la University of Edinburgh înainte de a răspunde chemării lui Dumnezeu către slujirea creştină pastorală. Apoi a studiat teologia la Dunoon College.

Între 1906-1910 a desfăşurat o activitate de instruire biblică itinerantă în Statele Unite, Regatul Unit al Marii Britanii, şi Japonia. În 1910 Chambers s-a căsătorit cu Gertrude Hobbs. Au avut o fiică, Kathleen.

În 1911 a fondat şi a devenit directorul Bible Training College din Clapham, Londra, unde a ţinut cursuri până când şcoala a fost închisă în 1915 din cauza Primului Război Mondial. În octombrie a plecat la Zeitoun, Egipt (aproape de Cairo), unde a slujit trupelor din Australia şi Noua Zeelandă în calitate de capelan YMCA. A murit pe 15 noiembrie 1917 în urma unei operaţii de apendicită. A suferit dureri extreme trei zile, necăutând îngrijiri medicale, refuzând să ocupe unul din paturile necesare soldaţilor răniţi pe front.

Deşi Oswald Chambers a scris doar o carte, Baffled to Fight Better, mai mult de treizeci de titluri poartă numele lui. Cu această singură excepţie, operele publicate au fost compilate de către dna. Chambers, o stenografă de judecătorie, din notiţele sale mot-a-mot pe care le-a scris de mână în toţi cei şapte ani ai căsătoriei lor. Timp de o jumătate de secol după moartea soţului ei, ea a muncit pentru a da lumii cuvintele lui.

My Utmost for His Highest, cea mai cunoscută carte a lui, a apărut în Anglia în 1927, iar în Statele Unite din 1935, an din care a rămas constant în primele cele mai vândute zece titluri religioase, încă la tipar, cu milioane de cititori în întreaga lume. A devenit un clasic creştin.

__________________________________

În dulcea şi curgătoarea limbă română totuşi iluminarea puternică în care a trăit acest om se transmite cu dificultăţi. Cum aţi traduce dvs. My Utmost for His Highest ? Acuitatea spirituală a lui Oswald Chambers, pe lângă  dexteritatea, forţa şi siguranţa cu care manipulează şi exprimă noţiunile superioare ale trăirii creştine arată  un grad maxim al iluminării pentru pătrunderea, interpretarea şi  actualizarea mesajului Sfintei Scripturi. Cartea este o mai mult decât o capodoperă creştină universală, sau patristică contemporană protestantă; este poate cea mai înaltă treaptă a iluminării aflată înaintea darului profetic. Mântuirea, trăirea cu Dumnezeu, cunoaşterea lui Isus sunt limite superioare ale existenţei umane, iar instrumentul de transmitere a trăirii, limba, se află frecvent la limita superioară de anduranţă în exerciţiul comunicării acestora, uneori suferind. Şi în original limbajul este uneori laconic, sau creativ. Ca atare, traducerea şi adaptarea facil(izat)e, într-o manieră palatabilă limbajului rutinat bisericesc/religios din raţiuni populiste rămâne culpabilă în ciuda bunelor intenţii. Procesul seamănă cu coafarea (îmblânzirea) predicilor lui Ezechiel, Amos sau ale lui Ioan Botezătorul.

Onorabili editori, oameni de litere şi oameni de evanghelie au încercat să “accesibilizeze” acest măreţ gând adaptându-l, făcându-l poate mai inteligibil şi eventual mai cumpărabil. Din respect şi apreciere pentru efortul lor nu voi menţiona comparativ titlul sub  care a fost publicată deja cartea în limba română, având un titlu…devoţional, totuşi fad, nereliefând aplombul şi liminalul titlului din engleză. Este totuşi de ajuns să spun că, aşa cum se întâmplă prea des în spaţiul românesc, atât în mediile tradiţional-istorice, cât şi neo-protestante fără excepţii semnificative, tradiţionalismul învinge, iar textul, depersonalizat, se supune majorităţii; iar culorile, ascuţimea, sensibilitatea, profunzimea, concizia, precizia, inspiraţia şi alte calităţi ale acestei opere se ofilesc ca elanul Comisiei UE faţă cu guvernul român.

Consider că este o datorie în fraternitatea slujirii, a glorificării Mântuitorului şi a misiunii de salvare, ca aceste ferestre prin care Duhul Sfânt luminează, pe care le-au transmis cu atâta dedicare Oswald şi Gertrude, să se deschidă mai larg şi pentru înţelegerea creştină daco-română, atât cât limba permite. Devoţionalul care apare pe acest blog este o traducere personală (şi proaspătă) a acestei cărţi, într-o manieră cât mai fidelă cu putinţă, într-un limbaj delemnificat, prioritară fiind transmiterea elocvenţei autorului.

Anunțuri

§ 10 Responses to Istoria lui Oswald Chambers

  • remembering7 spune:

    „Facilizat”??? Poate „facilitat.” Consultarea dictionarului este sanatoasa 🙂 Inainte de orice tentativa de traducere este necesara o cunoastere in profunzime al limbii romane! Ca sa nu mai amintim de engleza . . .

    • seer spune:

      facil(izat)e – e intenţionat tongue-in-cheek şi voluntar. Nu cred că trebuie tratat facil.

      A facilita = A face mai lesne de realizat. Nu ma refer la asta. Ci ma refer la diluarea calităţii textului prin adaptare datorită intenţiei facilitării accesului publicului la text. (Mă abţin în a menţiona titlul sub care există deja cartea – este încă tributară unor probleme menţionate de Cristian Bărbosu în Contextualizing and Syncretism: Navigating the Cultural Currents. Lucrurile ar fi fost mai clare).

      Am consultat tot ce poate fi consultat, mai putin toţi profesorii de română :D. Sunt căsătorit cu unul :D. Daca ar exista „facilizat” nu ar avea sensul lui „facilitat”. Chiar aşa l-am dorit. Diferenţa pe care o intenţionez vine din diferenţa sufixului -iza faţă de -ita. Consider utilă acestei observaţii prezentarea unui tablou ceva mai larg al unor elemente din dinamica limbii române actuale, respectiv funcţia sufixului –iza faţă de –ita. O spune foarte bine Alexandra Cuniţă în volumul intitulat sugestiv Aspecte ale dinamicii limbii române actuale în Actele Colocviului Catedrei de Limba Română, coord. Gabriela Pană Dindelegan:

      „…în cazul împrumuturilor, IZA nu reprezintă numai adaptarea fonetică a sufixului corespunzător din limbile de origine (a materializa <fr. matérialiser; a sensibiliza < fr. sensibiliser; a concretiza <fr. concrétiser, cf. it. concretizzare); el reprezintă uneori forma corespunzătoare sufixului-desinenţă IR care marchează în limba franceză verbele de grupa a II-a: a aluniza (cf. fr. alunir); a sertiza (cf.fr. sertir); a amortiza (<it. amortizzare, dar şi fr. amortir).
      Ca şi în alte limbi moderne care folosesc pe scară largă acest sufix (IZARE, apărut în latina târzie din gr. IZEIN), şi în română el serveşte la formarea unor verbe de la baze nominale, respectiv adjectivale, conferind unităţilor nou create o valoare factitivă (sau cauzativă): a demoniza „a da (= A FACE să aibă) caracter demonic”; a igieniza „A FACE să devină igienic”; a victimiza „a transforma în (= A FACE să pară o) victimă”. Ca verbe reflexive, astfel de derivate funcţionează cu valoare eventivă: a se artificializa „A DEVENI artificial”. Valoarea esenţialmente factitivă (cauzativă) a derivatului verbal se menţine, chiar dacă lexemul funcţionează cu sens figurat, în urma unei metaforizări: (fam.) a muşamaliza „a ascunde (=A FACE invizibilă) o acţiune urâtă, necinstită, reprobabilă; a cocoloşi”. În structura analitică explicativă cu care acest verb ar putea fi pus în relaţie de parafrază, baza de derivare joacă rolul de „indicaţie spaţială” sau de „instrument”: „a ascunde (ca) sub o muşama / folosind (parcă) o muşama”. Exemplul arată clar că, recurgând la verb, locutorul realizează o importantă economie de mijloace de exprimare." […]

      "Verbe factitive (cauzative), aceste derivate au regimul unor verbe tranzitive, adică sunt însoţite de un complement direct: a piluliza un text, ca şi: a impozita convorbirile telefonice. În acelaşi mod vom spune: a monitoriza ziarele; a rigidiza structura unei cărţi, într-o accepţiune diferită de cea consemnată în DEX, după cum vom spune în franceză: stariser / vedettiser qqn; titulariser qqn; capitaliser qqch; filialiser des sociétés; sanctuariser une région etc."

      ( Sursa: http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dindelegan/ )

      Şi pentru că presiunea asupra limbii române să nu fie prea mare sunt puse parantezele. Nu cred că trebuie să le „boldez.” Dar presiunea asupra limbii române e bună, e utilă. Din partea mea, se va exercita constant.

      De acord că e bine să cunoşti limbile atunci când încerci să traduci. Sincronic şi diacronic. Mai ales dacă opera a fost scrisă în altă epocă.

      Pe lângă argumentele redundante de mai sus pe care le-am oferit, menţionez însă că paragraful unde apare „poznaşa” înşiruire de litere nu este o traducere, ci comentariu personal, care începe sub linia de demarcaţie. Pe lângă aceasta uneori barbarismele în limbă şi-au schimbat statutul, întrucât limba este şi ea…dinamică şi uneori lucidă.

      Apreciez mingea la fileu.

  • remembering7 spune:

    Profit de o „codita” uitata in text pentru a exemplifica (vezi al doilea paragraf): a condus o activitate de instruire biblică itinerantă he conducted an itinerant Bible-teaching – „conducted” are aici sensul de a „desfasurat.” Apoi in primul paragraf traduci ca a „studiat arta si arheologia;” eu presupun ca a studiat ceea ce aici se numeste „liberal arts” si care s-ar traduce cu „stiintele umaniste” in romaneste. De asemenea „notitele . . . pe care le-a notat de mana;” pentru evitare, se poate folosi „le-a scris de mana.” Succes!

  • remembering7 spune:

    Cu privire la traducerea titlului: desi este o expresie care cu greu se poate traduce cu exactitate, poti incerca si reversul, „Maximul meu pentru Supremul Lui” mai ales pentru faptul ca Dumnezeu nu atinge niciodata nivelul „maxim” ci intotdeauna va fi fata de noi „suprem” chiar daca noi nu vom putea preciza vreodata o limita. In felul acesta se pastreaza sensul limitarii la noi si nelimitarea la Dumnezeu.

    • seer spune:

      Aici…este dificil. M-am gândit iniţial la asta. Încă mă mai gândesc. Deşi senzaţia pe care o am este foarte asemănătoare, mă tem foarte mult ca nu cumva să spun altceva decât a intenţionat autorul. Εle sunt întrucâtva sinonime, sunt de acord și cu expresia limitei. Este o chestiune subtilă.

      Dicționarele English-Romanian spun: Utmost = la maximum/culme, cel mai înalt grad, efort suprem, suprem, extrem, cel mai depărtat, extrem, ultim, limita extremă, punct suprem, iar
      Highest = cel mai înalt, cel mai bun, cel mai mare, maximum, de vârf, primul, principal, superlativ, suprem, iar acolo unde este însoțit de un substantiv întotdeauna este tradus cu maxim.

      Cred că se poate argumenta mult şi pentru o variantă și pentru alta…Încă mă gândesc. Varianta propusă a fost un candidat la titlu. Însă tocmai cunoaşterea celor din dicţionare, precum şi a scrierilor lui Chambers, mă fac să fiu reticent, și încă mă gândesc asupra subiectului care nu poate fi tratat uşor cu competenţă, ci doar cu studiu, aproape exegetic.

      Cred că afirmaţia trebuie tradusă contextual, iar contextul este selecţia devoţională de pe 1 ianuarie. „Highest” acolo nu se referă la o calitate a naturii lui Dumnezeu, pe care inevitabil (şi platonic) am proiecta-o ca superlativă, absolută şi infinită, ci se referă la calitatea intervenţiei şi chemării lui în istoria mea personală, chemare/intervenţie care este „highest” – maximă pentru mine; cred că nu este o descriere a unei trăsături proprii, ci traducerea în cuvinte a felului în care individul percepe intervenţia lui Dumnezeu. Afirmaţia vine în urma versetelor din Filipeni 1:18-24, central fiind vs. 20. Poate vom găsi un cuvânt mai înalt decât maxim, cine ştie…

      Textul original spune:

      My Utmost for His Highest. „My eager desire and hope being that I may never feel ashamed.” We shall all feel very much ashamed if we do not yield to Jesus on the point He has asked us to yield to Him. Paul says – „My determination is to be my utmost for His Highest.” To get there is a question of will, not of debate nor of reasoning, but a surrender of will, an absolute and irrevocable surrender on that point.

      Dacă afirmaţia nu ar avea acest context, schimbarea termenilor mi se pare de asemenea necesară. Însă contextul mă face să fiu mai mult decât reticent.

      Când se abordează noţiunile pentru traducere ne aflăm în dilema studierii particulelor elementare – să ne apropiem şi să aflăm mai multe despre ele, sau să ne depărtăm şi să ştim mai multe despre traiectoria lor. Cele două nu pot fi simultane. Studiind şi lărgind şi lărgind şi lărgind câmpul de observaţie al noţiunilor şi semnificaţiilor ajungem să avem o imagine cu contururi vagi, simplificate ideografic la un nivel infantil, ca pictura naivă. Şi astfel ajungem la titlul pe care îl are deja cartea în română, titlu frumos, bun de primit, adaptat.

      Mă întreb însă dacă în aceasta constă valoarea celor scrise…

      Din punct de vedere grafic, o imagine ale căror contururi sunt făcute difuze, iar aceasta merge dincolo de recunoaşterea legăturii genetice dintre original şi interpretare/adaptare, trebuie clasificată diferit. Aceasta s-a făcut deja, iar în mediul religios românesc sunt mulţi olimpici la aceste sporturi. Ca atare voi evita chiar şi orice apropiere de această sistemă de lucru.

      Repet, nu încerc să fiu mai aproape de ureche – receptor – sistem axiologic, ci de gura – emiţător – oficiul kerygmatic al predicatorului. Propunerea este foarte bună, dar încerc să o aşez în contextul ei…mulţumesc.

      Edit: Dacă mai sunt propuneri, sunt binevenite.

  • Gherasim Neculai spune:

    Am ramas perplex! Mut de uimire! Exista inca asemenea Romani?
    Am aflat ceva extraordinar! Aceasta pagina.
    Va multumesc din toata inima, din tot sufletul. Mi-ti facut o mare bucurie.
    L-am cunoscut pe Oswald Chambers!
    Pot sa va rog pentru o favoare? As vrea sa stiu…macar cum va numiti si …bineinteles orice puteti sa-mi spuneti despre dumneavoastra. Va multumesc pentru timpul folosit pentru binele meu.
    Va urez toate cele bune, sanatate si bucurii.
    n.gherasim, un cititor care a dat din intamplare peste aceasta pagina.

  • Gherasim Neculai spune:

    Stimate TRADUCATOR!

    Ieri am descoperit acest site.Am fost entuziasmat sa aflu iubitori ai operei OSWALD CHAMBERS. Va aduc multumirile mele si recunostinta,pentru munca deosebita pe care o faceti.Sunt incantat, parca am patruns intr-o lume a basmului, ma aflu pe Taramul Minunilor!
    Azi am vazut ca sunt luni incomplete. Iunie(doar 02 si 06),iulie (02,04,09), august( 30 si 31), septembrie (01,07,08,09,10,11,),octombrie (02,03,10,12,20,21),noiembrie, ( 04,07,25) decembrie, (03, 04,10,11,15,17,18,19,20,24,25,31).Daca se poate as vrea sa stiu cand as putea citi si ” zilele’ care lipsesc acum .
    Inca o data va multumesc,va urez sanatate si bucurii.
    n.gherasim

    • seer spune:

      Am editat mesajul dvs. păstrând ascunsă adresa dvs. de email.
      Vă mulțumesc foarte frumos pentru încurajare. În privința absențelor zilelor amintite, aceasta s-a întâmplat datorită circumstanțelor în care m-am aflat, iar ulterior prioritate a fost dată zilei curente.

      Voi încerca să completez traducerea în curând (sfârșitul anului?). Timpul e prinicipala și rara resursă în calea acestei ținte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: