04 aprilie – Acele limite ale neîncrederii

V 42, AM § Lasă un comentariu

,,Iată că vine ceasul… cînd veți fi risipiți. Ioan 16:32

Iisus nu își mustră ucenicii, credința lor este reală, dar era deranjată; nu lucra în chestiuni reale. Ucenicii erau împrăștiați conform intereselor lor, animați de interese care nu au fost niciodată în Iisus Hristos. După ce suntem puși într-o relație perfectă cu Dumnezeu, credința noastră trebuie să fie activă în lucruri reale din jur. Vom fi împrăștiați, nu în muncă ci în pustiiri interioare și vom afla ce înseamnă moartea interioară față de binecuvântările lui Dumnezeu. Suntem pregătiți pentru asta? Nu înseamnă că alegem acest lucru, ci că Dumnezeu construiește circumstanțele noastre ca să ajungem acolo. Îndată ce ajungem acolo, indiferent unde ne pune Dumnezeu sau care sunt pustiirile noastre interioare, vom putea să-L lăudăm pe Domnul că totul este bine. Credința este pusă la lucru în realități.

„…Mă vor părăsi.” L-am lăsat pe Iisus singur prin împrăștierea providenței Sale? Deoarece nu îl vedem pe Dumnezeu în circumstanțele noastre? Întunericul vine prin suveranitatea lui Dumnezeu. Suntem pregătiți să Îl lăsăm pe Dumnezeu să facă ce îi place cu noi – pregătiți să fim separați de binecuvântările evidente? Până când Iisus Hristos devine Domnul nostru cu adevărat, fiecare avem scopurile noastre pe care le urmărim. Credința noastră este reală, dar nu este încă permanentă. Iar Dumnezeu nu se grăbește niciodată. Dacă suntem dispuși să așteptăm, Îl vom vedea pe Dumnezeu indicând că am fost interesați doar în binecuvântările Sale, în loc de a fi interesați de El Însuși.

„…îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Curaj spiritual neistovit este ceea ce avem nevoie.

Anunțuri

03 aprilie – Dacă ai fi știut

V 40, AM § Lasă un comentariu

,,Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.” Luca 19:42

Iisus a intrat în Iersualim triumfător, orașul era mișcat din temelii; dar acolo era un dumnezeu străin, mândria fariseilor; era religios și drept, însă un „mormânt văruit.” Ce mă orbește în această „zi a mea” ? Am cumva un dumnezeu străin – nu un monstru dezgustător, ci o anumită dispoziție care mă conduce? Mai mult decât o dată Dumnezeu m-a adus față în față cu dumnezeul străin și am crezut că trebuie să renunț la el dar nu am făcut-o. Am trecut prin criză „cu piele de pe dinți,” doar ca încă să mă găsesc sub controlul dumnezeului ciudat. Sunt orb față de lucrurile care îmi dau pacea. Este un lucru șocant că putem fi în același loc în care Duhul lui Dumnezeu ar trebui să aibă acces la noi fără oprire, și totuși facem ca vinovăția noastră să crească în ochii lui Dumnezeu.

„Dacă ai fi știut”- Cuvintele lui Dumnezeu merg direct la inimă, cu lacrimile lui Iisus în urma lor. Aceste cuvinte implică o responsabilitate culpabilă. Dumnezeu ne consideră responsabili pentru ceea ce nu vedem. „Acum sunt ascunse ochilor tăi” – din cauză că nu ai renunțat la felul tău de a fi/la dispoziția ta. Este o tristețe de neimaginat în „ar fi putut fi!” Dumnezeu nu deschide niciodată uși care au fost închise. El deschidealte uși, dar ne amintește că sunt uși pe care le-am închis noi, viziuni care nu ar fi avut nevoie să fie stricate. Niciodată nu te teme când Dumnezeu aduce înapoi trecutul. Lasă ca amintirea să își aibă calea ei. Este un slujitor al lui Dumnezeu prin mustrarea și tristețea ei. Dumnezeu va transforma „ce ar fi putut fi” într-o cultură minunată pentru viitor.

02 aprilie – Gloria fără egal

V 32, AM § Lasă un comentariu

„Domnul…m-a trimis ca să poți primi vederea” Fapte 9:17

Când Pavel și-a primit vederea, el a primit o percepție spirituală a Persoanei lui Iisus Hristos, iar întreaga Lui viață și predicare nu a fost altceva decât Iisus Hristos – „sunt hotărât să nu știu nimic altceva între voi, decât pe Iisus Hristos, și pe El răstignit.” Nimic altceva nu a prins gândul și sufletul lui Pavel, în afară de chipul lui Iisus Hristos.

Trebuie să învățăm să ne menținem o stare puternică a caracterului, chiar până la ultima nivel al viziunii lui Iisus Hristos.

Trăsătura dominantă a omului spiritual este interpretarea Domnului Iisus Hristos pentru sine, cât și interpretarea pentru alții a scopurilor lui Dumnezeu. Pasiunea suverană a vieții (sale) este Iisus Hristos. Când vezi această calitate într-o persoană, simți că este un om după inima lui Dumnezeu.

Niciodată nu permite ca ceva sa te facă să deviezi de la perceperea lui Iisus Hristos. Acesta este testul pentru a vedea dacă ești sau nu. A fi nespiritual înseamnă că celelalte lucruri au o fascinație crescândă pentru tine. De când privesc pe Iisus am pierdut din vedere tot ce e în jur, atât de înlănțuită este viziunea spiritului meu, adâncită asupra celui Crucificat.

9 Aprilie – L-ai văzut?

V 01, AM § Lasă un comentariu

„După aceea, S’a arătat, într’alt chip, la doi dintre ei.” Marcu 16:12

A fi mântuit şi a-L vedea pe Iisus nu este acelaşi lucru. Sunt mulţi cei părtaşi Harului Dumnezeu dar care nu l-au văzut niciodată pe Iisus. Odată ce l-ai văzut pe Iisus, nu poţi fi niciodată acelaşi, alte lucruri care nu fac apel aşa cum făceau.

Să faci întotdeauna distincţie între ceea ce îl vezi pe Iisus să fie şi ce a făcut pentru tine. Dacă ştii doar ce a făcut pentru tine, nu eşti suficient de mare pentru Dumnezeu; dar dacă ai avut o viziune a lui Iisus aşa cum este El, experienţele pot veni şi pot trece, dar tu vei rămâne ca cel care „L-a văzut pe cel nevăzut.” Orbul din naştere nu îl ştia Cine e Iisus până El nu a apărut şi nu s-a descoperit pe Sine faţă de el. Iisus se descoperă celor pentru care a făcut ceva; dar nu putem dicta când va veni. El poate veni în orice clipă. „Acum Îl văd!”

Iisus trebuie să apară şi pentru prietenul tău la fel ca şi pentru tine, nimeni nu poate vedea pe Iisus cu ochii tăi. Ruperea are loc când tu şi nu altcineva L-ai văzut pe Iisus. Nu poţi aduce pe prietenul tău decât dacă Dumnezeu Îl aduce. L-ai văzut pe Iisus? Atunci vei dori ca şi alţii să Îl vadă. „şi au plecat şi au spus şi celorlaţi, dar nu i-au crezut.” Trebuie să spui, deşi nu vor crede.

O, dacă aş putea spune, cu siguranţă ai crede!

O dacă aş putea doar să spun ce am văzut!

Cum să spun sau cum veţi primi voi,

Cum, până când El vă va duce unde am fost dus eu?

Where Am I?

You are currently browsing the Neclasificat category at Dinamica Lucidă.