27 iunie – Apucat/Prins de Dumnezeu

V 09, AM § Lasă un comentariu

„alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus.” Filipeni 3:12

Să nu alegi niciodată să fi un lucrător; dar dacă Dumnezeu ți-a adresat chemarea, vai de tine dacă te dai în dreapta sau în stânga. nu ne aflăm aici să lucrăm pentru Dumnezeu pentru că am ales, ci deoarece Dumnezeu ne-a prins. Niciodată nu vine vreun gând – „Of, nu sunt bun pentru asta.” Ceea ce predici este hotărât de Dumnezeu, nu de înclinațiile tale personale. Ține-ți sufletul constant legat de Dumnezeu și reține că nu ești chemat doar să dai mărturie, ci și să predici evanghelia. Fiecare creștin trebuie să dea mărturie, dar când vine vorba de chemarea de a predica, trebuie să fie prinsoarea agonizantă a mâinii lui Dumnezeu asupra ta. Viața ta în strânsoarea lui Dumnezeu pentru acel singur lucru. Câți dintre noi suntem apucați/strânși în felul acesta?

Niciodată să nu diluezi cuvântul lui Dumnezeu; predică-l în fermitatea sa nediluată. Neclintită trebuie să fie loialitatea față de cuvântul lui Dumnezeu; dar când ai de-a face cu semenii tăi, ține minte cine ești – nu o ființă specială făcută în cer, ci un păcătos mântuit prin har.

„Eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru…”

Anunțuri

22 ianuarie – Privesc la Domnul? – [Am I Looking To God?]

V 00, AM § Lasă un comentariu

Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi…” Isaia 45:22

Aşteptăm să vină Domnul noi cu binecuvântările sale şi să ne salveze? El spune: „Priviţi la Mine şi fiţi mântuiţi…” Cea mai mare dificultate spirituală este de a te concentra asupra lui Dumnezeu, iar binecuvântările Sale constituie dificultatea. Necazurile ne fac aproape întotdeauna să îl privim pe Dumnezeu, dar binecuvântările Sale tind să ne distraga atenţia în altă parte. Lecţia de bază a predicii de pe munte este de a îngusta toate interesele noastre până când mintea, inima şi corpul sunt concentrate asupra lui Isus Hristos. „Priviţi la Mine…”

Mulţi dintre noi avem o imagine mentală: a ceea ce trebuie să fie un creştin, şi privirea la această imagine în vieţile altor creştine devine un obstacol în concentrarea noastră asupra lui Dumnezeu. Aceasta nu este mântuire-nu este suficient de simplă. El spune de fapt „Priviţi la Mine şi sunteţi mântuiţi,” nu „veţi fi mântuiţi într-o zi.” Vom găsi ceea ce căutăm dacă ne vom concentra asupra Lui. Dacă suntem distraşi de la Dumnezeu şi iritabili cu El în timp ce ne spune, „Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi….” Toate dificultăţile, încercările noastre, îngrijorările noastre despre mâine vor dispărea când ne privim înspre Dumnezeu.

Trezeşte-te şi priveşte la Dumnezeu. Construieşte-ţi speranţa pe El. Indiferent câte chestiuni par să te preseze, fi hotărât să le dai la o parte şi să priveşti la El. „Priviţi la Mine…” Mântuirea este a ta în clipa în care priveşti.

20 octombrie – Este voia lui Dumnezeu, voia mea?

V 58, AM § Lasă un comentariu

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră 1 Tes. 4:3

Nu se pune întrebarea dacă Dumnezeu vrea să mă sfinţească; se pune întrebarea dacă vreau şi eu? Sunt dispus să îl las pe Dumnezeu să facă în mine tot ceea ce a fost posibil prin Ispăşire? Sunt dispus să îl las pe Iisus să îmi fie sfinţire şi să las viaţa lui Isus să se manifeste în trupul meu muritor? Fii atent să nu spui – „Oh, Îmi doresc atât de mult să fiu sfințit.” Nu îți dorești, oprește din dorit și fă din aceasta o chestiune contractuală –„Așa cum sunt, n-aduc nimic.” Primește-L pe Iisus Hristos să fie sfințirea în tine prin credința implicită, și marea minune a Ispășirii va fi făcută reală în tine. Tot ceea ce a făcut Iisus posibil este făcut al meu prin darul gratuit al iubirii lui Dumnezeu pe baza a ceea ce El a realizat. Atitudinea mea ca suflet salvat și sfințit este cea a unei sfințenii profunde și modeste (nu există ceva care să fie sfințenie mândră), o sfințenie bazată pe pocăința agonizantă și pe un simț al rușinii de nespus și al degradării; și de asemenea [bazată] pe uimitoarea conștientizare că dragostea lui Dumnezeu mi-a fost încredințată prin faptul că pe vremea când mi nu-mi păsa deloc de El, El a realizat totul pentru mântuirea și sfințirea mea (vezi Rom. 5:8). Nu-i de mirare că Pavel nu spune că nimic „nu ne poate separa de dragoste lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus, Domnul nostru.” Sfințirea ne face una cu Iisus Hristos și în El suntem una cu Dumnezeu, și aceasta se face doar prin superba Ispășire a lui Hristos. Niciodată nu așezați efectul în locul cauzei. Efectul în mine este ascultarea prin slujire și rugăciune, iar aceasta este rezultatul mulțumirilor și adorării fără cuvinte pentru sfințirea minunată lucrată în mine prin Ispășire.

16 aprilie – Poți să cobori?

V 58, AM § Lasă un comentariu

Câtă vreme aveți lumină, credeți în lumină. Ioan 12:36

Noi toți avem momente când ne simțim mai bine decât maxim și spune – „Sunt în stare de orice; dacă aș putea fi așa tot timpul!” Nu trebuie. Aceste momente de percepție specială pe care trebuie să o trăim și când nu avem chef. Mulți dintre noi nu sunt pentru această lume prozaică când nu este nici un moment de vârf. Trebuie să ne aducem viața obișnuită la standardul descoperit de ora de vârf.

Niciodată nu permite vreunui sentiment care a fost stârnit în tine la o oră de vârf să se evaporeze. Nu te așeza pe raft spunând: „Ce fain e să am această stare a minții!” Acționează imediat, fă ceva, fie și numai pentru că nu îți vine. Dacă la o întâlnire de rugăciune Dumnezeu ți-a arătat ceva de făcut, nu spune – „O voi face”, ci fă-o! Apucă-te de ceafă și scutură-ți lenea întrupată. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ora de vârf; planificăm timpul de pe munte. Trebuie însă să învățăm să trăim în griul zilei conform a ceea ce am văzut pe munte.

Nu renunța dacă nu ai reușit, apucă-te iar. Arde podurile din urma ta, și rămâi dedicat lui Dumnezeu prin voință. Nu îți revizui deciziile, ci ai grijă să îți iei deciziile în lumina orei de vârf.

8 aprilie – Destinul Învierii Sale

V 12, AM § Lasă un comentariu

„Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?” Luca 24:26

Crucea Domnului Nostru este poarta înspre viața Lui: Învierea înseamnă că acum are puterea să își transmită viața Lui către mine. Când sunt născut din nou de sus, primesc de la Domnul Înviat chiar viața Lui.

Destinul Învierii Domnului este de a aduce „mulți fii în slavă.” Împlinirea destinului Său îi oferă dreptul de ne face fii și fiice ale lui Dumnezeu. Noi niciodată nu suntem în relația cu Dumnezeu în care este Fiul lui Dumnezeu; dar suntem aduși de către Fiul în relația de filiație. Când Domnul s-a sculat din morți, El s-a ridica la o viață absolut nouă, la o viață pe care El nu a trăit-o până când nu S-a întrupat. El s-a ridica la o viață care nu mai fusese; și învierea Sa înseamnă pentru noi ridicarea la viața la care a fost ridicat El, nu la viața noastră veche. Într-o zi vom avea un corp asemenea corpului Său glorios, dar putem cunoaște acum, eficacitatea învierii Lui și să pășim în noutatea vieții. „Și să-l cunosc pe El și puterea învierii Lui.”

„I-ai dat putere peste toată suflarea, pentru ca să dea viața veșnică celor pe care i-ai dat.” „Duhul Sfânt” este numele experimental pentru Viața Veșnică ce lucrează în oameni aici și acum. Duhul Sfânt este Dumnezeu în puterea de lucru care aplică Ispășirea experienței noastre. Mulțumim lui Dumnezeu că este adevărat în mod glorios și maiestos faptul că Duhul Sfânt poate să lucrezeu în noi chiar natura lui Iisus dacă Îl vom asculta.

06 aprilie – Coliziunea lui Dumnezeu cu păcatul

V 01, AM § Lasă un comentariu

„El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.” 1 Petru 2:24

Crucea lui Iisus este revelarea judecății lui Dumnezeu asupra păcatului. Niciodată nu tolera ideea martirajului în ce privește Crucea lui Iisus Hristos. Crucea a fost un triumf superb prin care au fost zguduite temeliile iadului. Nimic nu este mai singur în Timp sau Eternitate decât ce a făcut Iisus Hristos pe Cruce: El a mutat întreaga rasă umană înapoi într-o relație normală cu Dumnezeu. El a făcut Răscumpărarea baza vieții umane, adică El a creat o cale pentru fiecare fiu al omului să intre în comuniune cu Dumnezeu. Crucea nu a fost o întâmplare pentru Iisus: El a venit intenționat la ea. El este „Mielul junghiat de la întemeierea lumii.” Întregul sens al Întrupării este Crucea. Fii atent să nu separi manifestarea lui Dumnezeu în trup de devenirea păcat a Fiului. Întruparea s-a realizat cu scopul Răscumpărării. Dumnezeu s-a întrupat cu scopul ridicării păcatului, nu cu scopul realizării de Sine. Crucea este centrul Timpului și Eternității, răspunsul enigmelor amândurora.

Crucea nu este crucea omului, ci crucea lui Dumnezeu, iar Crucea lui Dumnezeu nu poate fi realizată în ființa umană. Crucea este expunerea naturii lui Dumnezeu, poarta prin care fiecare individ al rasei umane poate să între în comuniune cu Dumnezeu. Când ajungem la Cruce, nu intrăm prin ea; rămânem în viața către care Crucea este poarta.

Centrul mântuirii este Crucea lui Iisus, iar motivul pentru care este atât de ușor de obținut mântuirea este că l-a costat foarte mult pe Dumnezeu. Crucea este punctul unde Dumnezeu și omul păcătos se unesc prin zdrobire și calea spre viață se deschide – dar zdrobirea este asupra inimii lui Dumnezeu.

05 aprilie – Agonia Lui și Părtășia noastră

V 55, AM § Lasă un comentariu

„Atunci Isus a venit cu ei într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: ,,Ședeți aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog… rămîneți aici, și vegheați împreună cu Mine.” Matei 26:36, 38

Nu putem niciodată înțelege agonia din Ghetsemani, dar cel puțin nu trebuie să o înțelegem greșit. Este agonia lui Dumnezeu și a Omului într-una, față în față cu păcatul. Nu știm nimic despre Ghetsemani din experiența personală. Ghetsemani și Calvarul reprezintă ceva unic; sunt poarta către Viață pentru noi.

Nu moartea pe cruce era ceea ce L-a înspăimântat pe Iisus în Ghetsemani; El a afirmat foarte emfatic că El a venit cu scopul de e a muri. În Ghetsemani El s-a temut ca nu cumva să nu reziste ca Fiu al Omului. El putea rezista ca Fiu al lui Dumnezeu – Satana nu-L putea atinge din acest punct de vedere, dar asaltul lui Satana era acela că El va rămâne singur; aceasta însemnând că nu va putea să fie Mântuitor. Citiți istorisirea [acestui] chin din perspectiva ispitirii: „diavolul l-a lăsat până la o vreme.” În Ghetsamani Satana s-a întors și a fost învins din nou. Asaltul final al lui Satana împotriva Domnului nostru ca Fiu al Omului este în Ghetsemani.

Agonia din Ghetsemani este agonia Fiului lui Dumnezeu împlinind destinul Lui ca Mântuitor al lumii. Vălul este dat la o parte pentru a descoperi tot ce L-a costat să facă posibilă înfierea noastră. Agonia Lui este baza simplității mântuirii noastre. Crucea lui Hristos este un triumf pentru Fiul Omului. Nu era doar un semn că Domnul nostru a triumfat, ci că El a triumfat pentru a salva rasa umană. Acum fiecare ființă umană poate să reziste în prezența lui Dumnezeu din cauza a ceea ce a îndurat Fiul lui Dumnezeu.

Where Am I?

You are currently browsing the Neclasificat category at Dinamica Lucidă.