30 decembrie – Fiecare virtute pe care o posedăm

V 45, AM § Lasă un comentariu

„Toate izvoarele mele sînt în Tine.” Ps. 87:7

Domnul nostru nu peticește niciodată virtuțile[1] noastre naturale, El reface omul întreg pe interior. „Îmbrăcați-vă cu omul cel nou,” adică ai grijă ca viața ta naturală pune haina care corespunde cu viața cea nouă. Viața pe care Dumnezeu o plantează în noi dezvoltă propriile sale virtuți, nu virtuțile lui Adam ci ale lui Iisus Hristos. Fii atent la cum Dumnezeu îți va veșteji încrederea în virtuțile tale naturale după sfințire, și în puterea pe care o ai, până când înveți să-ți extragi viața din rezervorul vieții lui Iisus. Mulțumește lui Dumnezeu dacă treci printr-o experiență a uscării!

Semnul că Dumnezeu este la lucru în noi este că El corupe încrederea în virtuțile noastre naturale, din cauză că ele nu sunt promisiuni ale ceea ce vom fi, ci rămășițe a ceea Dumnezeu a creat omul să fie. Ne vom ține de virtuțile naturale, pe când Dumnezeu încearcă tot timpul să ne facă să intrăm în contact cu viața lui Iisus Hristos care nu poate fi descrisă în termenii virtuților naturale. Este cel mai trist lucru sa vezi oameni în serviciul lui Dumnezeu depinzând de ceea ce au prin accidentul eredității. Dumnezeu nu zidește virtuțile naturale ca apoi să le transfigureze, deoarece virtuțile noastre naturale niciodată nu se pot apropia de ceea dorește Iisus Hristos. Nici o dragoste naturală, nici o răbdare naturală, nici o puritate naturală nu poate să ajungă vreodată la cerințele Sale. Dar în timp ce aducem fiecare părticică a vieții noastre trupești în armonie cu viața cea nouă pe care Dumnezeu a pus-o în noi, El va arăta în noi virtuțile ce erau caracteristice Domnului Iisus.

„Și orice virtute ce-am avea
E doar a Lui.” [2]

________________________________________________________________________________________

[1]DEX – calitate, însușire
Webster – 1 a. Conformitate față de un standard de dreptate: Moralitate, b.o anumită excelență morală, 3. o calitate folositoare sau puterea unui lucru, 5. o calitate recomandabilă sau o trăsătură: Merit

[2]Citat din imnul Our blest Redeemer, ere He breathed, de Harriet Auber, în 1829. Text și melodie la http://www.cyberhymnal.org/htm/o/u/ourblest.htm

Anunțuri

16 decembrie – Luptând înaintea lui Dumnezeu

V 54, AM § Lasă un comentariu

„Luaţi toată armătura lui Dumnezeu…Faceţi în toată vremea

    …rugăciuni.” Efeseni 6:13, 18

    Trebuie să te lupți împotriva lucrurilor care te împiedică să ajungi la Dumnezeu și te vei lupta în rugăciune pentru alte suflete; dar niciodată să nu spui că te lupți cu Dumnezeu în rugăciune – este neadevărat scriptural. Dacă te lupți cu Dumnezeu, vei fi infirm toată viața. Dacă atunci când Dumnezeu vine în vreun fel în care nu vrei îl prinzi cum a făcut-o Iacov și te lupți cu El, îl obligi să-ți disloce coapsa. Să nu șchiopătezi în căile Domnului, ci fi unul care se luptă înaintea lui Dumnezeu cu lucrurile, fiind mai mult decât învingător prin El. A te lupta înaintea lui Dumnezeu se ia în considerare în Împărăția Lui. Dacă îmi ceri să mă rog pentru tine şi eu nu sunt complet în Hristos, m-aș putea ruga, dar nu va folosi la nimic; dar dacă sunt complet în Hristos rugăciunea mea va prevala tot timpul. Rugăciunea este efectivă doar când este completitudine – „De aceea luați asupra voastră întreaga armură a lui Dumnezeu.”
    Întotdeauna distingeți între porunca lui Dumnezeu și voința Lui permisivă, adică scopul Lui providențial față de noi. Poruncile lui Dumnezeu sunt de neschimbat; [însă] lupta noastră ține de [cele existente prin] voia Lui permisivă. Reacția noastră la voia permisivă este cea care ne face în stare să ajungem la ordinea Lui. „Toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu” –pentru cei care rămân credincioși ordinii lui Dumnezeu, chemării lui în Hristos Iisus. Voia permisivă a lui Dumnezeu este mijlocul prin care se vor manifesta fii și fiicele Sale. Nu trebuie să fim ca [niște] meduze spunând „E voia lui Dumnezeu.” Nu trebuie să luptăm față de Dumnezeu, să ne luăm la trântă cu Dumnezeu, ci trebuie să ne luptăm cu lucrurile în fața Lui. Fii atent să nu te așezi leneș ghemuit înaintea lui Dumnezeu în loc să duci o luptă glorioasă încât să apuci puterea Lui.

13 decembrie – Pentru ce să ne rugăm

V 12, AM § 3 comentarii

Trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase. Luca 18:1

Nu poți să mijlocești dacă nu crezi în realitatea Răscumpărării; vei transforma mijlocirea într-o fără sens simpatie cu ființele uman care nu va face decât să crească mulțumirea lor docilă de a fi distanți față de Dumnezeu. Prin mijlocirea aduci persoana, sau circumstanțele care te influențează înfața a lui Dumnezeu până când ești mișcat de atitudinea față de acea persoană sau circumstanță. Mijlocirea înseamnă să completezi „ceea ce lipsește suferințelor lui Hristos” și de aceea sunt așa de puțin mijlocitori. Mijlocirea este să a fi în locul – „Pune-te în locul lui.” Niciodată! Încearcă să te pui în locul lui Dumnezeu.
Ca slujitor, fii atent să ții pasul cu comunicările realității de la Dumnezeu sau vei fi zdrobit. Dacă știi prea mult, mai mult decât a plănuit Dumnezeu pentru tine să știi, nu te poți ruga, condiția oamenilor este atât de zdrobitoare încât nu poți trece/traversa spre realitate.
Munca noastră stă în a veni în contact definit cu Dumnezeu despre toate, iar noi ne eschivăm de aceasta prin a deveni slujitori activi. Facem lucrurile care pot fi (in)tabulate dar nu mijlocim.
Mijlocirea este acel unic lucru care nu are capcane, deoarece ține relația cu Dumnezeu complet deschisă.
Lucrul pe care trebuie să îl veghem în mijlocire este ca nici un suflet să nu fie [doar] bandajat, [ci] sufletul trebuie să ajungă în contact cu viața lui Dumnezeu. Gândește-te la numărul de suflete pe care Dumnezeu le-a adus în calea noastră și pe care le-am pierdut! Când ne rugăm bazându-ne pe Răscumpărare, Dumnezeu creează ceva ce nu poate crea în nici un alt fel decât prin rugăciunea de mijlocire.

05 decembrie – Templul Duhului Sfânt

V 23, PM § Lasă un comentariu

Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine. Geneza 41:40

Trebuie să dau socoteală lui Dumnezeu pentru felul în care îmi controlez corpul fiind sub dominația Lui. Pavel as spus că el nu vrea să frustreze „harul lui Dumnezeu” – a-L face fără efect. Harul lui Dumnezeu este absolut, mântuirea lui Iisus este perfectă, este realizată pentru totdeauna. Nu sunt în curs de mântuire, ci am fost mântuit; mântuirea este atât de eternă pe cât de etern este tronul lui Dumnezeu; ce este pentru mine de făcut este să lucrez în exterior, ceea ce Dumnezeu lucrează în interior. „Lucrați-vă mântuirea,” eu sunt responsabil de realizarea ei. Înseamnă că eu trebuie să manifest în acest corp viața Domnului Iisus, nu mistic, ci real și emfatic.”Îmi supun trupul și îl controlez.” Fiecare sfânt poate să își aibă trupul sub controlul absolut al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut să avem guvernanța asupra întregului templu al Duhului Sfânt , asupra imaginațiilor și afecțiunilor. Cei mai mulți dintre noi sunt mult mai fermi cu alții decât cu sine; creăm scuze pentru lucrurile din noi înșine în timp ce condamnăm în alții lucrurile față de care nu suntem înclinați în mod natural.

„Vă îndemn” spune Pavel, „prezentați-vă trupurile voastre ca o jertfă vie.” Punctul care trebuie hotărât este acesta: „Sunt de acord cu Domnul și Mântuitorul ca trupul meu să fie templul Său?” În acest caz, atunci pentru mine întreaga lege pentru corp este însumată în această revelație, conform căreia trupul este templul Duhului Sfânt.

04 decembrie – Legea antagonismului

V 44, AM § Lasă un comentariu

„Celui ce va birui…” Apocalipsa 2:7

Viața fără război este imposibilă fie în natură, fie în har. Baza vieții fizice, mentale, morale și spirituale este antagonismul.

Este un faptul al vieții necontestat.

Sănătatea este balanța între viața fizică și natura externă și este menținută doar prin vitalitatea suficientă din interior împotriva lucrurilor din exterior. Totul din afara vieții mele fizice este conceput să mă ucidă. Lucrurile care mă țin activ când sunt în viață mă dezintegrează când sunt mort. Dacă am suficientă putere de luptă, produc un echilibru al sănătății. Același lucru este valabil cu viața mea mentală. Dacă vreau să mențin o viață mentală riguroasă, trebuie să mă lupt și în felul acela se produce echilibrul mintal numit gândire.

Moralitatea este la fel. Tot ce nu ia parte la natura virtuții este inamicul virtuții din mine și depinde de calibrul moral dacă voi învinge și voi produce virtute. Imediat ce lupt, sunt moral în acea chestiune particulară. Nimeni nu este virtuos pentru că n-are încotro; virtutea se obține.

Și spiritual lucrurile sunt la fel. Iisus a spus: „În lume veți avea necazuri,” adică, fiecare lucru care nu e spiritual lucrează la distrugerea mea, dar – „îndrăzniți, eu am biruit lumea.” Trebuie să învăț să biruiesc lucrurile care vin împotriva mea și să o fac într-un fel care produce echilibrul sfințeniei; atunci întâlnirea cu opoziția devine un deliciu.

Sfințenia este echilibrul dintre dispoziția mea și legea lui Dumnezeu exprimată în Iisus Hristos.

03 decembrie – Nici prin putere, nici prin tărie

V 00, AM § Lasă un comentariu

Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere (1Cor 2:4 CNS)

Dacă în predicarea Evangheliei înlocuiești cunoașterea ta clară a căii mântuirii cu puterea Evangheliei, îi împiedici pe oameni să ajungă la Realitate. Trebuie să fii atent ca în timp ce proclami cunoștința ta despre calea mântuirii, să fii tu însuți înrădăcinat și întemeiat în credința în Dumnezeu. Niciodată nu te baza pe claritatea expunerii tale, ci în timp ce îți prezinți expunerea vezi că te bazezi pe Duhul Sfânt. Încrede-te în siguranța puterii răscumpărătoare a lui Dumnezeu, și El va crea propria sa viață în suflete.
Când ești înrădăcinat în Realitate, nimic nu te poate zgudui. Dacă ai încredere în experiențe, orice din ce se întâmplă poate deranja acea credință; dar nimic nu-L poate deranja pe Dumnezeu sa Realitatea atotputernică a Răscumpărării; bazează-ți credința pe aceasta și ești la fel de în siguranță precum Dumnezeu. Când ajungi în contact personal cu Isus Hristos niciodată nu vei mai fi clintit. Aceasta este semnificația sfințirii. Dumnezeu dezaprobă experiența umană când începem să aderăm la concepția că sfințirea e doar o experiență și uităm că însăși sfințirea trebuie să fie sfințită (Ioan 17:19). Trebuie ca deliberat să îi oferim lui Dumnezeu viața sfințită în slujirea Lui, astfel încât El să mă poată folosi ca mâinile și picioarele Sale.

08 septembrie 2011 – Fă-o cu mâna ta

V 04, PM § 1 comentariu

Cu Hotărâre Demolează câteva Lucruri.

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos. 2Cor 10:4 (CNS)

Eliberarea de păcat nu este eliberarea de natura umană. Sunt lucruri în natura umană, cum ar fi prejudecățile pe care credinciosul trebuie să le distrugă prin neglijență; sunt altele care trebuie distruse prin violență, adică prin puterea Divină împărtășită de Spritiul lui Dumnezeu. Sunt lucruri cu care nu ne vom lupta ci în care vom sta nemișcați și vom vedea salvarea de la Dumnezeu; dar fiecare teorie sau concepție care se ridică pe sine ca o bastion împotriva cunoașterii lui Dumnezeu trebuie să fie demolată cu hotărâre prin a folosi puterea lui Dumnezeu, nu prin încercări ale cărnii sau compromis (v.4).

Numai când Dumnezeu ne-a alterat dispoziția și am intrat în experiența sfințirii începe lupta. Războiul nu este împotriva păcatului; nu ne putem lupta împotriva păcatului: Iisus Hristos se ocupă de păcat în Răscumpărare. Conflictul se dă de-a lungul liniei transformării vieții noastre naturale într-una spirituală, iar aceasta nu se face niciodată ușor și nici Dumnezeu nu intenționează să o facă ușor. Se face doar printr-o serie de alegeri morale. Dumnezeu nu ne face sfinți în sensul caracterului; El ne face sfinți în sensul inocenței, și trebuie să transformăm acea inocență într-un caracter sfânt printr-o serie de alegeri morale. Aceste alegeri sunt în continuu antagonism cu transeele/fortificațiile vieții noastre naturale, lucrurile pe care le ridicăm noi ca metereze împotriva cunoașterii lui Dumnezeu. Putem fie să ne întoarcem și să nu fim de nicio valoare pentru Împărăția lui Dumnezeu, sau putem cu hotărâre să demolăm aceste lucruri și să-l lăsăm pe Iisus să aducă un alt fiu/fiică în slavă.

Where Am I?

You are currently browsing the Draft category at Dinamica Lucidă.