08 februarie – Satisfacție instantanee și insistentă

V 30, PM § 1 comentariu

„Și Însuși Dumnzeul păcii să vă sfințească pe deplin” 1 Tesaloniceni 5:23-24

Când ne rugăm să fim sfințiți, suntem pregătiți să ne confruntăm cu standardul acestor versete? Luăm termenul sanctificare mult prea ușor. Suntem pregătiți pentru ce va costa sfințirea? Va costa o îngustare intense a intereselor noastre de pe pământ și o lărgire imensă a tuturor intereselor noastre în Dumnezeu. Sfințirea înseamnă o concentrarea intensă asupra punctul lui Dumnzeu de vedere. Înseamnă că fiecare putere a trupului, sufletului și duhului este înlănțuită și păstrată doar pentru scopul lui Dumnezeu. Suntem pregătiți ca Dumnezeu să facă în noi toate cele pentru care ne-a separat? Și apoi după ce lucrarea Lui se realizează în noi, suntem pregătiți să ne separamă chiar cum a făcut-o Iisus? „Pentru ei mă sfințesc.” Motivul pentru care unii dintre noi n-au intrat în experiența sfințirii este că noi n-am realizat sensul sfințirii din perspectiva lui Dumnezeu. Sfințirea înseamnă să fii făcut un cu Iisus astfel încât dispoziția care L-a condus pe El să ne conducă și pe noi. Suntem pregătiți pentru costul ei? Va costa tot ce nu-i de la Dumnezeu în noi. Suntem pregătiți să fim prinși în elanul acestei rugăciunii a apostolului Pavel? Suntem pregătiți să spunem – „Doamne, fă-mă atât de sfânt pe cât poți face tu un păcătos salvat prin har?” Iisus s-a rugat ca noi să putem fi una cu El după cum El este una cu Tatăl. Caracteristica unică a Duhului Sfânt dintr-un om este o puternică asemănare familială cu Iisus Hristos, și libertatea din tot ce nu este asemenea Lui. Suntem pregătiți să ne punem de-o parte/separăm pentru slujirile Duhului Sfânt în noi?

Anunțuri

16 aprilie – Poți să cobori?

V 26, PM § Lasă un comentariu

Câtă vreme aveți lumină, credeți în lumină. Ioan 12:36

Noi toți avem momente când ne simțim mai bine decât maxim și spune – „Sunt în stare de orice; dacă aș putea fi așa tot timpul!” Nu pentru asta suntem făcuți. Acele momente sunt momente de perceptivitate la a căror înălțime trebuie ne ridicăm când nu avem chef. Mulți dintre noi nu suntem buni în această lume prozaică când nu este nici un moment de vârf. Trebuie să ne aducem viața noastră obișnuită la standardul descoperit în ora de vârf.[1]

Să nu permiți niciodată ca sentiment stârnit în momentele de vârf să se evaporeze. Nu-ți așeza picioarele mentale pe marginea șemineului gândindu-te: „Ce stare de spirit minunată am!” Acționează imediat, fă ceva, fie doar pentru faptul că nu îți vine s-o faci. Dacă la o întâlnire de rugăciune Dumnezeu ți-a arătat ceva de făcut, nu spune – „O voi face”, ci fă-o! Apucă-te de ceafă și scutură-ți lenea întrupată. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ora de vârf;
vorbim de-a ne face rost de timp pe munte. Trebuie [însă] să învățăm să trăim [și] în zile gri conform cu ceea ce am văzut pe munte.

Nu renunța dacă nu ai reușit, apucă-te iar. Arde podurile din urma ta, și rămâi dedicat lui Dumnezeu prin voință. Nu îți revizui deciziile, ci ai grijă să îți iei deciziile în lumina orei de vârf.

__________________________________________________________________________
[1] moment înălțător poate fi alt sens al originalului high hour

13 Aprilie – Ce să faci în aceste condiţii

V 53, AM § Lasă un comentariu

„Pune-ţi poverile asupra Domnului.” Psalmul 55:22

Trebuie să distingem între purtarea de poveri bună şi purtarea de poveri greşită. Nu ar trebui să purtăm povara păcatului sau a îndoielii, dar sunt poveri care sunt aşezate pe noi de către Dumnezeu, poveri pe care El nu intenţionează să le ridice, El doreşte ca noi să le retragem înapoi către El. Dacă ne apucăm de lucrul pentru Dumnezeu şi întrerupem legătura cu El, simţul responsabilităţii va fi copleşitor de zdrobitor; dar dacă oferim înapoi lui Dumnezeu ceea ce El a pus peste noi, El va lua simţul responsabilităţii prin a ne oferi conştientizarea Lui Însuşi.

Mulţi lucrători au pοrnit cu mare curaj şi cu impulsuri fine, dar fără o părtăşie intimă cu Iisus Hristos, şi nu durează mult până cad. Ei nu ştiu ce să facă cu povara, aceasta produce oboseală, iar oamenii spun „Ce sfârşit amar după un aşa început!”

„Aşează-ţi povara pe Domnul” – tu ai purtat-o întreagă; pune în mod deliberat un capăt pe umerii lui Dumnezeu. „Conducerea va fi pe umărul Lui.” Încredinţează lui Dumnezeu „ce ţi-a dat;” nu o azvârli, ci pune-o peste El şi pe tine însuţi cu ea, iar povara este uşurată de simţul tovărăşiei. Niciodată nu te disocia pe tine însuţi de povară.

12 Aprilie – Dominion moral

V 31, PM § Lasă un comentariu

„Moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui…prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu.” Romani 6:9-11

Viaţă co-eternă. Viaţa veşnică era viaţa pe care Iisus Hristos a manifestat-o pe planul omenesc, şi este aceeaşi viaţă, nu o copie a acesteia, care este manifestată în trupul nostru omenesc când suntem născuţi din Dumnezeu. Viaţa veşnică nu este un dar de la Dumnezeu, viaţa veşnică este darul lui Dumnezeu. Energia şi puterea care au fost care s-au manifestat în Iisus se vor manifesta în noi prin harul suveran pur al lui Dumnezeu când vom lua o decizie morală cu privire la păcat.
„Veţi primi puterea Duhului Sfânt” – nu puterea ca dar de la Duhul Sfânt; puterea este Duhul Sfânt, nu ceva ce El împărtăşeşte. Viaţa pe care era în Iisus ne este dată prin intermediul Crucii Sale când luăm decizia de a ne identifica cu El. Dacă este greu să te pui în ordine cu Dumnezeu, se întâmplă deoarece nu luăm o decizie definitivă cu privire la păcat. Imediat ce decidem, intervine viaţa deplină a lui Dumnezeu. Iisus a venit să ne dea resurse nesfârşite : „ca să fiţi plini de plinătatea lui Dumnezeu.” Viaţa veşnică nu are de-a face cu Timpul, este viaţa pe care a trăit-o Iisus când a fost aici jos. Singura sursă de viaţă este Domnul Iisus Hristos.
Cel mai slab credincios[1] poate experimenta puterea Dumnezeirii a Fiului lui Dumnezeu dacă este dispus „să renunţe.” Orice fărâmă din energia noastră va înceţoşa viaţa lui Iisus [din noi]. Trebuie să continuăm să renunţăm şi încet şi sigur marea viaţă deplină a lui Dumnezeu ne va invada fiecare parte, iar oamenii vor lua cunoştinţă de noi care am fost cu Iisus.
________________________________________________
[1] orig. sfânt

25 ianuarie – Lasă loc pentru Dumnezeu

V 22, AM § Lasă un comentariu

“Când I-a făcut plăcere lui Dumnezeu…” Galateni 1:15

Ca slujitori ai lui Dumnezeu, trebuie să învăţăm să facem loc pentru El – să Îi dăm lui Dumnezeu « spaţiu de manevră .» Planificăm, calculăm şi prezicem că se va întâmpla asta sau cealaltă, dar uităm să îi facem loc lui Dumnezeu să intre aşa cum alege El. Ai fi vreodată surprinşi dacă Dumnezeu ar veni la şedinţa noastră sau în predicarea noastră într-un fel în care nu ne aşteptam niciodată de la El ? Nu căuta ca Dumnezeu să vină într-un fel special, ci caută-L pe El. Felul în care îi faci loc este să îl aştepţi să vină, dar nu într-o manieră anumită. Indiferent cât de bine l-ai cunoaşte pe Dumnezeu, lecţia cea mare de învăţat este să înveţi că El ar putea să se năpustească înăuntru oricând. Tindem să trecem cu vederea acest element al surprizei, totuşi Dumnezeu niciodată nu lucrează altfel. Dintr-o dată – Dumnezeu întâlneşte viaţa noastră « …când I-a făcut plăcere Lui… .»

Păstrează-ţi viaţa atât de constant în legătură cu Dumnezeu încât puterea Lui suprinzătoare poate să răzbată în orice moment. Trăieşte într-o constantă stare de aşteptare şi lasă loc pentru ca Dumnezeu să intre când şi cum hotărăşte el.

24 ianuarie – Scopul copleșitor al luI Dumnezeu

V 10, PM § 1 comentariu

„Am apărut înaintea ta pentru acest scop…”- Fapte 26:16

Viziunea pe care Pavel a avut-o pe drumul către Damasc nu a fost o experienţă emoţională trecătoare, ci o viziune care era foarte clară şi cu direcţii emfatice pentru el. Iar Pavel a afirmat, „Nu am fost neascultător cu viziunea cerească” (Fapte 26:19). Domnul nostru i-a spus lui Pavel, de fapt toată viaţa ta va fi copleşită sau supusă de către Mine; nu trebuie să ai alt ţel, altă ţintă, sau scop decât ale Mele.” Iar Domnul ne spune şi nouă, „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am trimis…” (Ioan 15:16).

Când suntem născuţi din nou, dacă suntem vreun pic spirituali, noi avem viziuni despre ceea ce vrea Isus să fim. Este important să învăţăm să nu fim „neascultători de viziunea cerească.” Nu te îndoi că poate fi atinsă. Nu este de-ajuns să-i dăm încuviinţarea mentală faptului că Dumnezeu a răscumpărat lumea, nici chiar să ştim că Duhul Sfânt poate face tot ceea ce a făcut Isus realitate în viaţa mea. Trebuie să am temelia unei relaţii personale cu El. Lui Pavel nu i-a fost dat să proclame un mesaj sau o doctrină. El a fost adus într-o relaţie copleştioare, personală şi vie cu Isus Hristos. Fapte 26:16 este înfricoşător de irezistibil „…să te fac apostol şi martor….” Fără o relaţie personală nu ar fi nimic. Pavel a fost devotat unei persoane, nu unei cauze. El era în mod absolut al lui Isus Hristos. El nu a văzut altceva şi nu trăit pentru nimic altceva. „Deoarece sunt hotărât să nu ştiu nimic altceva între voi decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2)

23 ianuarie – Privind suntem schimbați

V 27, PM § Lasă un comentariu

„Noi toţi privim printr-o năframă, privind ca într-o oglindă slava Domnului suntem transformaţi în acelaşi chip…” – 2 Corinteni 3:18

Cea mai măreaţă caracteristică pe care o poate expune un creştin este această deschidere complet descoperită înaintea lui Dumnezeu, care permite vieţii unei persoane să devină o oglindă pentru alţii. Când Duhul ne umple, suntem transformaşi, iar prin privirea lui Dumnezeu devenim oglinzi. Întotdeauna poţi vedea când cineva a privit slava Domnului, deoarece spiritul tău interior simte că el îl oglindeşte propriul caracter al Domnului. Fii atent la orice ar putea păta sau strica acea oglindă în tine. Aproape întotdeauna ceea ce o va păta va fi ceva bun – ceva bun, dar nu ceea ce este cel mai bun.

Cea mai importantă regulă pentru noi este să ne concentrăm să ne ţinem vieţile deschise pentru Dumnezeu. Să lăsăm orice altceva, incluzând munca, hainele, şi mâncarea la o parte. Ocuparea din partea lucrurilor ne înceţoşează concentrarea asupra lui Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm o poziţia în a-L privi, păstrând vieţile noastre complet spirituale pe deplin. Să lăsăm alte lucruri să treacă aşa cum vor; să lăsăm pe alţii să ne critice cum vor; dar să nu lăsăm vreodată ca ceva să întunece viaţa care „este ascuns cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Niciodată să nu lăsăm un stil de viaţă grăbit să deranjeze relaţia de rămânere în El. Cea mai dificilă lecţie pentru viaţa creştină este să înveţi cum să continui „privind ca într-o oglindă slava Domnului”

Where Am I?

You are currently browsing the Devoțional – Oswald Chambers – Supremul meu pentru Culmile Lui category at Dinamica Lucidă.