31 decembrie – Ieri

V 01, AM § Lasă un comentariu

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda ta. Isaia 52:12 (NTR)

Siguranță de ieri. „Dumnezeu cere o socoteală a trecutului.”(Ecclesiastul 3:15) La finalul anului ne întoarcem cu nerăbdare față de tot ce are Dumnezeu pentru viitor, și totuși la amintirea zilelor trecute poate apărea anxietatea. Savoarea prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi micșorată de amintirea a gafelor și a păcatelor de ieri. Dar Dumnezeu este Dumnezeul zilelor noastre de ieri, iar El permite amintirea lor pentru a transforma trecutul într-o lucrare de cultivare spirituală a viitorului. Dumnezeu ne amintește de trecut ca să nu intrăm într-o siguranță superficială în prezent.

Siguranță pentru mâine. „…Domnul va merge înaintea ta.” Aceasta este o revelație plină de har, anume că Dumnezeu își va trimite forțele acolo unde am eșuat. El va fi atent să nu eșuăm în aceleași greșeli, ceea ce s-ar întâmpla fără îndoială dacă nu ar fi El ariergarda noastră.. Mâna lui Dumnezeu ajunge înapoi în trecutul nostru liniștind conștiința noastră.

Siguranță pentru mâine. „…Domnul va merge înaintea ta.” Aceasta este o revelație plină de har, anume că Dumnezeu își va trimite forțele acolo unde am eșuat. El va fi atent ca nu cumva lucrurile să nu ne facă să eșuăm în aceleași greșeli, ceea ce s-ar întâmpla fără îndoială dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu ajunge înapoi în trecut și face o casă de compensație pentru conștiință.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui și ieși în irezistibilul viitor cu El.

Anunțuri

30 decembrie – Fiecare virtute pe care o posedăm

V 45, AM § Lasă un comentariu

„Toate izvoarele mele sînt în Tine.” Ps. 87:7

Domnul nostru nu peticește niciodată virtuțile[1] noastre naturale, El reface omul întreg pe interior. „Îmbrăcați-vă cu omul cel nou,” adică ai grijă ca viața ta naturală pune haina care corespunde cu viața cea nouă. Viața pe care Dumnezeu o plantează în noi dezvoltă propriile sale virtuți, nu virtuțile lui Adam ci ale lui Iisus Hristos. Fii atent la cum Dumnezeu îți va veșteji încrederea în virtuțile tale naturale după sfințire, și în puterea pe care o ai, până când înveți să-ți extragi viața din rezervorul vieții lui Iisus. Mulțumește lui Dumnezeu dacă treci printr-o experiență a uscării!

Semnul că Dumnezeu este la lucru în noi este că El corupe încrederea în virtuțile noastre naturale, din cauză că ele nu sunt promisiuni ale ceea ce vom fi, ci rămășițe a ceea Dumnezeu a creat omul să fie. Ne vom ține de virtuțile naturale, pe când Dumnezeu încearcă tot timpul să ne facă să intrăm în contact cu viața lui Iisus Hristos care nu poate fi descrisă în termenii virtuților naturale. Este cel mai trist lucru sa vezi oameni în serviciul lui Dumnezeu depinzând de ceea ce au prin accidentul eredității. Dumnezeu nu zidește virtuțile naturale ca apoi să le transfigureze, deoarece virtuțile noastre naturale niciodată nu se pot apropia de ceea dorește Iisus Hristos. Nici o dragoste naturală, nici o răbdare naturală, nici o puritate naturală nu poate să ajungă vreodată la cerințele Sale. Dar în timp ce aducem fiecare părticică a vieții noastre trupești în armonie cu viața cea nouă pe care Dumnezeu a pus-o în noi, El va arăta în noi virtuțile ce erau caracteristice Domnului Iisus.

„Și orice virtute ce-am avea
E doar a Lui.” [2]

________________________________________________________________________________________

[1]DEX – calitate, însușire
Webster – 1 a. Conformitate față de un standard de dreptate: Moralitate, b.o anumită excelență morală, 3. o calitate folositoare sau puterea unui lucru, 5. o calitate recomandabilă sau o trăsătură: Merit

[2]Citat din imnul Our blest Redeemer, ere He breathed, de Harriet Auber, în 1829. Text și melodie la http://www.cyberhymnal.org/htm/o/u/ourblest.htm

25 decembrie – Nașterea lui și noua noastră naștere

V 33, AM § 1 comentariu

De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi -i va pune numele Emanuel. Isaia 7:14

Nașterea în Istorie. „Sfântul care se va naște din tine va fi numit fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1:35). Iisus Hristos s-a născut în această lume, nu din ea. El nu a evoluat din istorie; El a venit în istorie din afară. Iisus Hristos nu este cea mai bună ființă umană, El este o Ființă Care nu poate fi contabilizată deloc de către rasa umană. El nu este omul devenind Dumnezeu, ci Dumnezeu Întrupat, Dumnezeu venind în carnea umană, venind în ea din afară. Viața lui este Cea mai Înaltă și Cea mai Sfântă, intrând prin cea mai de jos ușă. Nașterea Domnului nostru a fost un advent.

Nașterea Lui în Mine. „pentru care sufăr din nou durerile nașterii până când Hristos va lua chip în voi (Galateni 4:19). La fel cum Domnul Nostru a venit în istoria umană din afară, tot așa El trebuie să vină în mine din exterior. Am permis ca viața mea să devină un „Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra pe tărâmul Împărăției lui Dumnezeu decât dacă sunt născut de deasupra printr-o naștere cu totul deosebită de nașterea naturală. „Trebuie să vă nașteți din nou.” Aceasta nu este o poruncă, ci un act de întemeiere. Caracteristica noi nașterii este că Eu mă ofer atât de complet lui Dumnezeu încât Hristos se formează în mine. Imediat Hristos se formează în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.

Dumnezeu s-a arătat în trup – aceasta este ceea ce a devenit profund posibil pentru tine și pentru mine prin Răscumpărare.

24 decembrie – Viața ascunsă

V 53, AM § Lasă un comentariu

Viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Coloseni 3:3

Spiritul lui Dumnezeu mărturisește despre siguranța simplă și atotputernică a vieții ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, iar aceasta este în mod continuu în Epistole. Vorbim despre asta de parcă ar fi cel mai precar lucru să trăiești viața sfințită; este cel mai sigur lucru, deoarece îl are pe Dumnezeul Atotputernic în ea și în spatele ei. Dacă suntem născuți din nou, este cel mai simplu lucru să trăim într-o relație corectă cu Dumnezeu și cel mai greu lucru să greșim, numai să ascultăm de avertismentele lui Dumnezeu și să ne păstrăm în lumină.

Când ne gândim la a fi eliberat de păcat, la a fi plin de Duhul și la a merge în lumină, ne imaginăm piscul unui munte semeț, foarte înalt și uluitor și spunem – „O, dar niciodată nu aș putea trăi acolo sus!” Dar când ajungem acolo prin harul lui Dumnezeu, observăm că nu este un pisc de munte, ci un platou cu loc destul pentru a trăi și a te dezvolta. „Mi-ai lărgit cărarea sub pașii mei, să nu-mi alunece picioarele.” (Psalmi 18:36).

Când Îl vezi într-adevăr pe Iisus, te provoc să te îndoiești de El. Când spune – „să nu vi se tulbure inima,” dacă Îl vezi te provoc să îți necăjești mintea – este o imposibilitate morală să te îndoiești când El e acolo. De fiecare dată când intri în contact personal cu Iisus, cuvintele Sale sunt reale. „Vă dau pacea mea,” este o pace din creștetul capului până la talpa picioarelor, o încredere de nesuprimat. „Viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu,” și pacea imperturbabilă a lui Iisus Hristos vă/îți este împărtășită.

23 decembrie – Cum pot lua parte personal la Ispășire?

V 09, PM § Lasă un comentariu

Departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. Galateni 6:14

Evanghelia lui Iisus Hristos întotdeauna forțează o chestiune de voință. Accept verdictul lui Dumnezeu asupra păcatului în Crucea lui Hristos? Am eu vreun interes cât de mic în moartea lui Iisus? Doresc să fiu identificat cu moartea Sa, să fiu ucis din toate interesele de păcat, de lumesc (secularizare, de sine – să fiu atât de identificat cu Iisus încât să fiu pierdut față de altele în afară de El? Marele privilegiu al uceniciei este că pot semna sub Crucea Lui, iar asta însemnă moarte față de păcat. Rămâi singur cu Iisus și fie spune-I că nu vrei ca păcatul să moară din tine; sau spune-I că vrei cu orice preț vrei să te identifici cu moartea Lui. Imediat ce acționezi cu credință sigură în ceea ce a realizat Domnul Nostru pe Cruce, are loc o identificare supranaturală cu moartea Sa și vei ști cu o cunoștință care întrece orice cunoștință că omul tău vechi este crucificat cu Hristos. Dovada că „omul cel vechi” a fost crucificat cu Hristos este ușurința uimitoare cu care viața lui [/de la] Dumnezeu te face în stare să asculți vocea lui Iisus Hristos. Din nou și din nou, Domnul Nostru ne lasă să vedem ce am putea fi dacă nu ar fi fost El; este o justificare a ceea ce spune El – „fără Mine nu puteți face nimic.” De aceea albia Creștinismului este devoțiunea personală și pasionată față de Iisus Hristos. Confundăm extazul primei noastre cunoașteri a Împărăției cu scopul lui Dumnezeu în a ne duce acolo; scopul Său în a ne duce acolo este ca noi să putem realiza tot ce înseamnă identificarea cu Iisus Hristos.

22 decembrie – Atracția Tatălui

V 33, PM § Lasă un comentariu

Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M’a trimis. Ioan 6:44

Când Dumnezeu mă atrage, chestiunea voinței mele intră în discuție imediat – voi reacționa la revelația pe care o dă Dumnezeu – voi veni la El?
Discuția despre subiectele spirituale este o impertinență. Niciodată nu discuta cu vineva când vorbește Dumnezeu. Credința nu este un act intelectual; credința este un act moral prin care mă dedic pe mine însumi în mod deliberat. Mă voi lepăda în mod absolut fața lui Dumnezeu și voi acționa pe baza a ceea ce spune? Dacă o voi face, voi afla că mă bazez pe [o] Realitate la fel de sigură ca tronul lui Dumnezeu.

În predicarea evangheliei, întotdeauna să insiști asupra chestiunii voinței. Credința trebuie să fie voința de a crede. Trebuie să aibă loc o capitulare a voinței, nu o capitulare față de o putere persuasivă, ci să te apuci de Dumnezeu și de ce spune El până nu mă mai încred în ce am făcut eu, ci cred doar în Dumnezeu. Piedica este că nu mă voi încrede în Dumnezeu, ci doar în înțelegerea mea mentală. Și în ce privește sentimentele, trebuie să le pun în joc orbește. Trebuie să vreau să cred, iar arceasta nu poate fi făcută niciodată fără eforturi violente din partea mea pentru a mă disocia de felurile mele vechi de a privi lucrurile și de a mă da direct Lui.

Fiecare om este făcut să aspire dincolo de putința Lui. Dumnezeu este cel care mă atrage, iar relația mea cu El este în primul rând una personală, nu una intelectuală. Sunt introdus în relație printr-un miracol al lui Dumnezeu și prin propria-mi voie de a crede, apoi încep o apreciere inteligentă și înțelegere a minunii acțiunii acestui proces.

19 decembrie – Asupra a ceea ce să ne concentrăm

V 01, AM § Lasă un comentariu

Am venit nu să aduc pacea, ci sabia. Matei 10:34

Niciodată să nu ai simpatie față de sufletul al cărui caz te face să ajungi la concluzia că Dumnezeu e dur. Dumnezeu este mai tandru decât putem concepe noi, și din când în când ne dă șansa de a fi cel abraziv, iar El cel tandru. Dacă un om nu poate ajunge la Dumnezeu se întâmplă din cauză că există un lucru la care nu intenționează să renunțe – „Voi recunoaște că am greșit, dar nu intenționez să renunț la asta după cum nu intenționez să îmi iau zborul.” Este imposibil să te ocupi cu simpatie de un astfel de caz: trebuie să ajungem chiar în adâncime la rădăcină până când ajungem la antagonism și resentiment împotriva mesajului. Oamenii vor o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, dar nu vor suporta acel lucru care lovește fix la țintă.
Dacă Dumnezeu și-a făcut voia cu tine, mesajul tău ca slujitor al lui este insistență fără milă în acel sens, trebuie să tai din rădăcină, altfel nu va fi nici o vindecare. Însușește-ți mesajul până când nu ai unde să te mai refugiezi din calea aplicării sale. Începe prin a contacta oamenii acolo unde sunt ei, până când îți vei da seama ce le lipsește, și apoi ridică standardul lui Iisus Hristos în viața lor – „Nu putem fi niciodată așa!” apoi țintește : „Iisus Hristos spune că trebuie.” „Dar cum putem?” „Nu puteți, decât dacă aveți un Spirit nou.” (Luca 11:13)
Trebuie să fie un simț aș nevoii înainte ca mesajul tău să aibă vreun folos. Mii de oameni sunt fericiți fără Dumnezeu în această lume. Dacă eram fericit și moral până a venit Iisus, atunci de ce a [mai] venit El? Deoarece acest fel de fericire ;i pace sunt la un nivel greșit; Iisus Hristos a venit să trimită sabia prin fiecare pace care nu este bazat pe o relație personală cu El Însuși.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Decembrie, 2011 at Dinamica Lucidă.