22 ianuarie – Privesc la Domnul? – [Am I Looking To God?]

V 00, AM § Lasă un comentariu

Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi…” Isaia 45:22

Aşteptăm să vină Domnul noi cu binecuvântările sale şi să ne salveze? El spune: „Priviţi la Mine şi fiţi mântuiţi…” Cea mai mare dificultate spirituală este de a te concentra asupra lui Dumnezeu, iar binecuvântările Sale constituie dificultatea. Necazurile ne fac aproape întotdeauna să îl privim pe Dumnezeu, dar binecuvântările Sale tind să ne distraga atenţia în altă parte. Lecţia de bază a predicii de pe munte este de a îngusta toate interesele noastre până când mintea, inima şi corpul sunt concentrate asupra lui Isus Hristos. „Priviţi la Mine…”

Mulţi dintre noi avem o imagine mentală: a ceea ce trebuie să fie un creştin, şi privirea la această imagine în vieţile altor creştine devine un obstacol în concentrarea noastră asupra lui Dumnezeu. Aceasta nu este mântuire-nu este suficient de simplă. El spune de fapt „Priviţi la Mine şi sunteţi mântuiţi,” nu „veţi fi mântuiţi într-o zi.” Vom găsi ceea ce căutăm dacă ne vom concentra asupra Lui. Dacă suntem distraşi de la Dumnezeu şi iritabili cu El în timp ce ne spune, „Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi….” Toate dificultăţile, încercările noastre, îngrijorările noastre despre mâine vor dispărea când ne privim înspre Dumnezeu.

Trezeşte-te şi priveşte la Dumnezeu. Construieşte-ţi speranţa pe El. Indiferent câte chestiuni par să te preseze, fi hotărât să le dai la o parte şi să priveşti la El. „Priviţi la Mine…” Mântuirea este a ta în clipa în care priveşti.

Anunțuri

21 octombrie – Direcție prin impuls

V 56, AM § Lasă un comentariu

Zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă. Iuda 1:20 

Construindu-vă pe voi înșivă prin cea mai sfântă credință. Nu era nimic fie de genul impulsivității, fie al sângelui rece în ce Îl privește pe Domnul nostru, ci doar o tărie calmă care niciodată nu a intrat în panică. Cei mai mulți dintre noi ne dezvoltăm creștinismul nostru după direcția temperamentului nostru, nu după direcția lui Dumnezeu. Impulsul este trăsătura felului natural al vieții, dar Domnul nostru întotdeauna îl ignoră, deoarece el împiedică dezvoltarea vieții ucenicului. Observați cum Duhul lui Dumnezeu verifică impulsul, verificările Sale trezesc o năvală de conștiență de sine stupidă care ne face instantaneu să dorim să ne îndreptățim. Impulsul este în regulă pentru un copil, dar este dezastruos la un bărbat sau la o femeie; un bărbat impulsiv este întotdeauna unul favorizat. Impulsul trebuie să fie antrenat înspre intuiție prin disciplină.

Ucenicia este construită în întregime prin harul supranatural al lui Dumnezeu. A merge pe apă este ușor din curaj impulsiv, dar a merge pe uscat ca ucenic al lui Iisus Hristos este un lucru diferit. Petru a mers pe apă pentru a merge spre Iisus, dar la urmat de la distanță pe uscat. Nu avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a rezista crizelor, natura umană și mândria sunt suficiente, putem face față efortului într-o manieră magnifică; dar e nevoie de harul supranatural al lui Dumnezeu pentru a trăi douăzeci și patru de ore în fiecare zi ca un sfânt, ci să treci prin plictiseală ca ucenic, să trăiești o existență obișnuită, neobservată, ignorată ca ucenic al lui Iisus. Trebuie să fim excepționali în lucrurile obișnuite, să fim sfinți pe străzile rele, între oameni răi, iar aceasta nu se învață în cinci minute.

20 octombrie – Este voia lui Dumnezeu, voia mea?

V 58, AM § Lasă un comentariu

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră 1 Tes. 4:3

Nu se pune întrebarea dacă Dumnezeu vrea să mă sfinţească; se pune întrebarea dacă vreau şi eu? Sunt dispus să îl las pe Dumnezeu să facă în mine tot ceea ce a fost posibil prin Ispăşire? Sunt dispus să îl las pe Iisus să îmi fie sfinţire şi să las viaţa lui Isus să se manifeste în trupul meu muritor? Fii atent să nu spui – „Oh, Îmi doresc atât de mult să fiu sfințit.” Nu îți dorești, oprește din dorit și fă din aceasta o chestiune contractuală –„Așa cum sunt, n-aduc nimic.” Primește-L pe Iisus Hristos să fie sfințirea în tine prin credința implicită, și marea minune a Ispășirii va fi făcută reală în tine. Tot ceea ce a făcut Iisus posibil este făcut al meu prin darul gratuit al iubirii lui Dumnezeu pe baza a ceea ce El a realizat. Atitudinea mea ca suflet salvat și sfințit este cea a unei sfințenii profunde și modeste (nu există ceva care să fie sfințenie mândră), o sfințenie bazată pe pocăința agonizantă și pe un simț al rușinii de nespus și al degradării; și de asemenea [bazată] pe uimitoarea conștientizare că dragostea lui Dumnezeu mi-a fost încredințată prin faptul că pe vremea când mi nu-mi păsa deloc de El, El a realizat totul pentru mântuirea și sfințirea mea (vezi Rom. 5:8). Nu-i de mirare că Pavel nu spune că nimic „nu ne poate separa de dragoste lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus, Domnul nostru.” Sfințirea ne face una cu Iisus Hristos și în El suntem una cu Dumnezeu, și aceasta se face doar prin superba Ispășire a lui Hristos. Niciodată nu așezați efectul în locul cauzei. Efectul în mine este ascultarea prin slujire și rugăciune, iar aceasta este rezultatul mulțumirilor și adorării fără cuvinte pentru sfințirea minunată lucrată în mine prin Ispășire.

12 octombrie – Mergând în ritmul lui Dumnezeu

V 33, AM § Lasă un comentariu

Enoh a umblat cu Dumnezeu. Geneza 5:24
Testul vieții religioase a omului și caracterului său este nu ceea ce face în momentele excepționale ale vieții, ci ceea ce face în momentele obișnuite ale vieții, când nu se întâmplă nimic grozav sau entuziasmant. Valoarea unui om este descoperită prin atitudinea lui când nu este pus sub felinar. Este lucrul dureros de a păși împreună cu Dumneze, înseamnă să intri spiritual în [elanul ce apare după ce treci de după pragul de rezistență] [1] . În a învăța să umbli cu Dumnezeu apare întotdeauna greutatea de a intra în ritmul Lui; dar când am ajuns în acest ritm, singura trăsătură ce se manifestă este viața lui Dumnezeu. Omul individual se pierde din vedere în uniunea personală cu Dumnezeu, ci doar ritmul și puterea lui Dumnezeu sunt manifestate.
Este dificil să intri în ritmul lui Dumnezeu, deoarece când am început să umblăm cu El ne dăm seama că ne-a dezbrăcat până apucăm să facem trei pași. El are feluri diferite de a face lucrurile și trebuie să fim antrenați și disciplinat în felurile Sale [de lucru]. A fost afirmat de Isus „Nu va cădea și nici nu va fi descurajat,” din cauză că niciodată nu a lucrat din perspectiva Sa individuală dar întotdeauna din perspectiva Tatălui Său, și trebuie să învățăm în același timp. Adevărul spiritual se învață prin atmosferă, nu prin rezonare intelectuală. Duhul lui Dumnezeu alterează atmosfera felului nostru de a privi lucrurile, iar lucrurile încep să fie posibile nefiind posibile mai înainte. A intra în ritmul lui Dumnezeu nu înseamnă nimic mai puțin decât uniunea cu El. e nevoie de mult timp pentru a ajunge acolo, dar ține-te de asta. Nu renunța deoarece durerea este adâncă acum, treci peste asta și până să treacă prea mult vei descoperi că ai o viziune nouă și scop nou.

 

____________________________________________________________________________________________________________

[1] Explicare a expresiei „second wind” din lb. engleză – renewed energy or endurance (Webster’s Collegiate Dictionary, 11th Edition). Descrierea oferită de wikipedia merita atenție http://en.wikipedia.org/wiki/Second_wind

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Octombrie, 2011 at Dinamica Lucidă.