11 septembrie – Munițiile misionare

V 37, PM § Lasă un comentariu

Slujind așa cum ne înconjoară ocaziile

Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v’am spălat picioarele, şi voi sînteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Ioan 13:14 (CNS)

A sluji după cum ne înconjoară oportunitățile nu înseamnă să ne selectăm circumstanțele, ci înseamnă să fi chiar al lui Dumnezeu în oricare circumstanță întâmplătoare pe care le construiește pentru noi. Caracteristicile pe care le manifestăm în circumstanțele imediate sunt indicații despre cum vom fi în alte circumstanțe.

Lucrurile pe care Iisus le-a făcut au fost de ordin cu totul menial și obișnuit, iar aceasta este o indicație că e nevoie de întreaga putere a lui Dumnezeu în mine pentru a face cele mai banale lucruri în felul Său. Pot folosi un prosop așa cum a făcut-o El? Prosoapele și tacâmurile și sandalele, toate lucrurile obișnuite și sordide din viețile noastre, arată mai repede decât orice adevărata noastră substanță. E nevoie de Dumnezeu Atotputernic Încarnat în noi pentru a realiza cea mai grea datorie.

„V-am dat o pildă, ca și voi să faceți așa cum v-am făcut.” Fii atent la tipul de oameni pe care Dumnezeu îi aduce în jurul tău, și vei fi umilit să afli că acesta este felul prin care îți descoperă ce fel de persoană trebuie să fii pentru El. Acum, spune El, arată-i aceluia exact ce ți-am arătat ție.

‘O’ vei spune tu, ‘voi face toateacestea când ajung într-un câmp străin.’ A vorbi în felul acesta este ca și când ai încerca să produci muniție de război în tranșee – vei fi ucis în timp ce o faci.

Trebuie să mergi acea a doua milă cu Dumnezeu. Unii dintre noi sunt scoși din joc în primii zece iarzi, deoarece Dumnezeu ne constrânge să mergem unde nu putem vedea și noi spune – „Voi aștepta până ajung mai aproape de criza cea mare.” Dacă nu alergăm constant în căile mărunte, nu vom face nimic în criză.

Anunțuri

10 septembrie – Muniţiile misionare

V 04, PM § Lasă un comentariu

Închinându-ne cum ți se oferă ocazia.

Când erai sub smochin, Te-am văzut. Ioan 1:48

Ne imaginăm că vom fi bine dacă ar veni o criză mare; dar criza mare va descoperi doar lucrurile din care suntem făcuţi, nu va pune nimic în noi. „Dacă Dumnezeu dă chemarea, bineînţeles mă voi ridica la înălţimea ocaziei.” Nu o vei face decât dacă te-ai ridicat la înălţimea ocaziei în atelier, decât dacă ai fost adevărat înaintea lui Dumnezeu acolo. Dacă nu faci lucrul care este aproape, deoarece Dumnezeu l-a construit, când vine criza, în loc să te descoperi în formă, vei fi descoperit ca nefiind în formă. Crizele întotdeauna descoperă caracterul.

Relaţia personală a închinării faţă de Dumnezeu este marele element esenţial în a fi pregătit. Vine timpul când nu mai e posibilă viaţa de „sub smochin,” când eşti într-un loc deschis, afară sub reflector şi sub presiunea lucrului şi te vei găsi fără valoare dacă nu te-ai închinat aşa cum o cere ocazia în casa ta. Închină-te corect în relaţia ta personală, apoi când Dumnezeu te eliberează, vei fi gata, deoarece în viaţa invizibilă pe care nimeni nu a văzut-o în afară de Dumnezeu, ai devenit în formă deplină şi când vine stressul Dumnezeu se poate baza pe tine.

„Nu se poate aştepta de la mine să trăiesc o viaţă sfinţită în circumstanţele în care sunt; nu am timp pentru rugăciune acum, nu am timp pentru cititul Bibliei, ocazia mea nu a venit încă; când va veni, bineînţeles voi fi bine.” Nu, nu vei fi. Dacă nu te-ai închinat aşa cum ai avut ocazia, atunci când mergi la lucru tu nu doar vei fi fără folos tu însuţi, dar vei fi şi un obstacol grozav pentru cei care sunt asociaţi cu tine.

Atelierul de muniţie misionară este viaţa ascunsă, personală, de închinare a sfântului[/credinciosului.]

09 Septembrie – Fă-o cu mâna ta

V 21, AM § Lasă un comentariu

Disciplinează Cu Hotărâre alte Lucruri

Făcând fiecare gând prizonier ascultării de Hristos. 2 Cor. 10:5

Acesta este un alt aspect al naturii încordate a sfințeniei. Pavel spune – „Iau fiecare proiect prizonier pentru a-l face să asculte de Hristos.” (Moffatt). Cât de multă muncă creștină este și care n-a fost disciplinată, ci pur și simplu s-a născut din impuls! In viața Domnului nostru fiecare proiect a fost disciplinat după voia Tatălui Său. Nu era nici o mișcare dintr-un impuls al voii Sale care să fie distinct de voia Tatălui Său – „Fiul nu face nimic de la Sine.” Apoi în ce ne privește – o experiență religioasă vibrantă și fiecare proiect născut din impuls se pune în acțiune imediat, în loc să fie captiv și disciplinat să asculte de Hristos.

În zilele acestea munca practică este supra-accentuată, iar sfinții care fac fiecare proiect captiv (lui Hristos) sunt criticați și li se spune că nu sunt cu toată inima pentru Dumnezeu sau pentru (celelalte) suflete. Adevărata sinceritate/seriozitate se găsește în ascultarea de Dumnezeu, nu în tendința de a-L sluji născută din natura umană nedisciplinată. Este de neconceput, dar totuși adevărat că sfinții nu fac fiecare proiect captiv, ci fac lucrarea lui Dumnezeu la instigarea proprie naturi umane care nu a fost spiritualizată prin disciplină hotărâtă.

Suntem capabili să uităm că omul nu este doar legat de Iisus Hristos pentru mântuire; el este legat de perspectiva lui Iisus despre Dumnezeu, lume, păcat, diavol și aceasta va însemna că el trebuie să recunoască responsabilitatea de a fi transformat prin reînnoirea minții sale.

08 septembrie 2011 – Fă-o cu mâna ta

V 04, PM § 1 comentariu

Cu Hotărâre Demolează câteva Lucruri.

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos. 2Cor 10:4 (CNS)

Eliberarea de păcat nu este eliberarea de natura umană. Sunt lucruri în natura umană, cum ar fi prejudecățile pe care credinciosul trebuie să le distrugă prin neglijență; sunt altele care trebuie distruse prin violență, adică prin puterea Divină împărtășită de Spritiul lui Dumnezeu. Sunt lucruri cu care nu ne vom lupta ci în care vom sta nemișcați și vom vedea salvarea de la Dumnezeu; dar fiecare teorie sau concepție care se ridică pe sine ca o bastion împotriva cunoașterii lui Dumnezeu trebuie să fie demolată cu hotărâre prin a folosi puterea lui Dumnezeu, nu prin încercări ale cărnii sau compromis (v.4).

Numai când Dumnezeu ne-a alterat dispoziția și am intrat în experiența sfințirii începe lupta. Războiul nu este împotriva păcatului; nu ne putem lupta împotriva păcatului: Iisus Hristos se ocupă de păcat în Răscumpărare. Conflictul se dă de-a lungul liniei transformării vieții noastre naturale într-una spirituală, iar aceasta nu se face niciodată ușor și nici Dumnezeu nu intenționează să o facă ușor. Se face doar printr-o serie de alegeri morale. Dumnezeu nu ne face sfinți în sensul caracterului; El ne face sfinți în sensul inocenței, și trebuie să transformăm acea inocență într-un caracter sfânt printr-o serie de alegeri morale. Aceste alegeri sunt în continuu antagonism cu transeele/fortificațiile vieții noastre naturale, lucrurile pe care le ridicăm noi ca metereze împotriva cunoașterii lui Dumnezeu. Putem fie să ne întoarcem și să nu fim de nicio valoare pentru Împărăția lui Dumnezeu, sau putem cu hotărâre să demolăm aceste lucruri și să-l lăsăm pe Iisus să aducă un alt fiu/fiică în slavă.

07 septembrie – Izvoarele bunătății

V 09, AM § Lasă un comentariu

Apa pe care i-o voi dau Eu va fi în el o fântână de apă. Ioan 4:14 (KJV)

Imaginea pe care o oferă Domnul nu este cea a unui canal, ci a unei fântâni. Fii umplut și dulcețea relației vitale cu Iisus va curge din sfânt la fel de generos precum i-a fost împărtășită. Dacă îți găsești viața ne revărsându-se așa cum ar trebui, e vina ta; ceva a ostrucționat cursul. Ține-te bine de Sursă, și – vei fi binecuvântat personal? Nu, din tine vor curge râuri de apă vie, viață nereprimabilă.

Noi trebuie să fim centre prin care Isus se poate revărsa ca râuri de apă vie în binecuvântare pentru toți. Unii dintre noi sunt ca Marea Moartă, întotdeauna primind dar niciodată nu oferim, deoarece nu suntem într-o relație bună și corectă cu Iisus. La fel de sigur cum îl primim, El se va revărsa prin noi, iar în măsura în care El nu se revarsă, acolo este un defect în relația noastră cu El. Există ceva între tine și Iisus Hristos? Există ceva care oprește credința ta în El? Dacă nu, Iisus spune, din tine vor curge râuri de apă vie. Nu este o binecuvântare care este transmisă, nu este o experiență afirmată, ci un râu ce curge continuu. Ține-te de Sursă, păzește-ți bine credința în Iisus Hristos și relația cu El și revărsarea în alte vieți va fi constantă, fără uscăciune sau moarte.

Nu este prea extravagant să spui că dintr-un credincios individual, râurile vor curge constant? „Nu văd râurile,” vei spune. Niciodată nu te uita din perspectiva lui – „Cine sunt eu?” În istoria lucrării lui Dumnezeu aproape întotdeauna vei afla că a început din cei obscuri, necunoscuți, ignorați, dar constant credincioși/loiali față de Iisus Hristos.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Septembrie, 2011 at Dinamica Lucidă.