06 iunie – Lucrează afară ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntru

V 20, PM § Lasă un comentariu

…duceţi pînă la capăt mîntuirea voastră… Filipeni 2:13 (Cornilescu)    

…lucrați- vă mântuirea… Filipeni 2:13 (King James)

Voia ta este de acord cu Dumnezeu, dar în carnea ta este o dispoziție care te face fără putere să faci ceea ce ar trebui să faci. Când Domnul intră în conștiință, primul lucru pe care îl face conștiința este să trezească voința, iar voința întotdeauna e de acord cu Dumnezeu. Vei spune – „Dar nu știu dacă voința mea este în acord cu Dumnezeu.” Privește la Iisus și vei observa că voința ta și conștiința ta sunt în de acord cu El de fiecare dată. Lucrul din tine care te face să spui „pe asta n-o fac” este mai puțin decât voința ta; este perversitate sau obstinație, și niciodată nu este de acord cu Dumnezeu. Chestiunea profundă din om este voința sa, nu păcatul. Voința este elementul esențial al creației lui Dumnezeu în om: păcatul este dispoziția perversă care a intrat în om. În omul regenerat sursa voinței este atotputernică, „Pentru că Dumnezeu lucrează în voi și voința și înfăptuirea după plăcerea Lui.” Trebuie să lucrezi în afară cu grijă și concentrare ceea Dumnezeu lucrează înăuntru, nu-ți lucra mântuirea, ci exerseaz-o în afară, în timp ce te bazezi hotărât în credință nezdruncinată în completa și perfecta Răscumpărare a Domnului. În timp ce faci asta, nu poți oferi voii lui Dumnezeu o voință care i se opune, voința lui Dumnezeu este voința ta și alegerile tale naturale sunt în acord cu voința lui Dumnezeu, iar viața este la fel de naturală ca respirația. Dumnezeu este sursa voinței tale, de aceea vei fi în stare să o realizezi. Obstinația este acel maidan neinteligent care refuză să fie iluminat; singurul lucru care se poate face pentru el este să fie dinamitat, iar dinamita este ascultarea de Duhul Sfânt.

Cred eu Dumnezeu Atotputernicul este sursa voinței mele? Dumnezeu nu numai că așteaptă de la mine să fac voia Lui, ci El de asemenea este în mine ca să o fac.

02 iunie – Ce te obsedează?

V 14, AM § Lasă un comentariu

Cine este omul care se teme de Domnul? – Ps. 25:12

Te obsedează ceva? Vei spune – „Nimic,” dar toți suntem hăituiți de ceva, în general de noi înșine, sau dacă suntem creștini, de experiența noastră. Psalmistul spune că ar trebui să fim obsedați de Dumnezeu. Conștiința vieții trebuie să fie Dumnezeu, nu gândul despre El. Viața noastră întreagă pe dinăuntru și pe dinafară trebuie să fie absolut urmărită de prezența lui Dumnezeu. Conștiința unui copil este atât de obsedată de mama lui încât copilul nu se gândește conștient la mama lui, totuși atunci când se întâmplă vreo criză, relația care rămâne este cea cu mama. Deci noi trebuie esă trăim și ne avem mișcarea și ființa în a fi în Dumnezeu, să căutăm să privim totul în relație cu Dumnezeu, din cauza conștiinței lui Dumnezeu ce locuiește în noi și care revine tot timpul în prim-plan.

Dacă suntem obsedați de Dumnezeu, nimic altceva nu poate intra, nici o grijă, nici un necaz, nici o anxietate. Acum vedem de ce Domnul nostru a accentuat păcatul îngrijorării. Cum putem fi atât de necredincioși când Dumnezeu este atât de în jurul nostru? A fi urmărit de Dumnezeu înseamnă a avea o baricadă împotriva asalturilor dușmanului.

„El însuși va locui în prosperitate…”(Ps. 25:13). Dumnezeu ne va face să „locuim în prosperitate,” ținându-ne ușor, chiar în mijlocul necazurilor, neînțelegerilor și vorbelor rele, dacă „viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:3). Ne jefuim pe noi înșine de adevărul miraculos, revelat al acestei părtășii continue cu Dumnezeu. „Dumnezeu este adăpostul nostru…” (Ps. 46:1). Nimic nu poate rupe acoperământul Lui de protecție.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Iunie, 2011 at Dinamica Lucidă.