31 Mai – Dumnezeu primul

V 10, AM § Lasă un comentariu

Pune-L pe Dumnezeu primul în Încredere.
Dar Isus nu Se încredea în ei,… fiindcă El ştia ce este în om.
Ioan 2:24-25.

Domnul nostru nu se încrede în nimeni; totuși nu era niciodată suspicios, niciodată amar, niciodată disperat din cauza cuiva deoarece El își pusese încrederea în Dumnezeu mai întâi; El se încredea absolut în ceea ce putea face harul lui Dumnezeu pentru orice om. Dacă îmi pun încrederea mea în ființe umane întâi, voi sfârși disperându-mă datorită tuturor; voi deveni înverșunat, deoarece am insistat ca omul să devină ceea ce nu poate nimeni să devină – absolut drept. Niciodată nu e încrede în altceva decât în harul lui Dumnezeu în tine însuți sau în oricine altcineva.

Pune nevoile lui Dumnezeu în primul rând. Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule. Evrei 10:9

Ascultarea unui om este ceea ce vede el că este o nevoie; ascultarea Domnului nostru era voința Tatălui Său. Strigătul astăzi este – „Trebuie să găsim ceva de făcut; păgânii mor fără Dumnezeu; trebuie să mergem să le spunem despre El.” Trebuie în primul rând să vedem ca nevoile lui Dumnezeu în noi sunt personal împlinite. „Rămâneți până…” Scopul acestui colegiu este de a ne corela corect cu nevoile lui Dumnezeu. Când nevoile lui Dumnezeu în noi sunt împlinite, atunci El va deschide calea pentru noi ca să realizăm nevoile Lui din altă parte.

Pune încrederea lui Dumnezeu Prima. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine. Matei 18:5

Încrederea lui Dumnezeu este că El mi se dă pe sine ca bebeluș. Dumnezeu se așteaptă ca viața mea personală să fie un „Betleem.” Permit eu vieții naturale să se transfigureze încet prin viața trăită în mine de către Fiul lui Dumnezeu? Scopul final al lui Dumnezeu este ca Fiul Său ar putea fi manifestat în trupul muritor.

28 mai – Revelația neîndoilenică

V 32, PM § Lasă un comentariu

În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.
Ioan 16:23

Când este „ziua aceea”? Când Domnul Înălțat vă face una cu Tatăl. În acea zi vei fi una cu Tatăl la fel cum este Iisus, și „în ziua aceea, ” Iisus spune „nu veți cere nimic.” Până viața învierii lui Iisus nu se manifestă în tine, vrei să ceri asta și cealaltă; apoi după o vreme îți dai seama că toate întrebările se duc, și nu mai ai vreuna pe care să o pui. Ai ajuns în locul încrederii totale în viața învierii lui Iisus care te aduce în contact perfect cu scopul lui Dumnezeu. Trăiești acea viață acum? Dacă nu, de ce n-ai face-o?

Ar putea fi orice număr de lucruri obscure pentru înțelegerea ta, dar ele nu vin între inima ta și a lui Dumnezeu. „În ziua aceea nu mă veți mai întreba nici o întrebare.” Nu ai nevoie, ești atât de sigur că Dumnezeu va aduce lucruri în conformitate cu voia sa. Ioan 14:1 a devenit starea reală a inimi tale, și nu mia sunt întrebări pe care să le pui. Dacă este vreun lucru care îți este misterios și vine între tine și Dumnezeu, nu căuta niciodată vreo explicație în intelectul tău, caut-o în dispoziția ta, aceasta este ceea ce e greșit. Când dispoziția ta este dispusă să se supună vieții lui Iisus, înțelegerea va fi perfect de clară, și vei ajunge în locul unde nu este nici o distanță între Tatăl și copilul Său deoarece Domnul te-a făcut [copil al Lui] și „în ziua aceea nu mă veți mai întreba nimic.”

21 mai – Raționări divine ale credinței

V 54, AM § Lasă un comentariu

Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

Imediat ce privim aceste cuvinte ale lui Iisus, le găsim ca fiind cea mai revoluţionară afirmaţie pe care au ascultat-o urechile omeneşti. „Căutați întâi împărăția lui Dumnezeu.” Noi argumentăm exact opus – „Dar eu trebuie să trăiesc; trebuie să fac atâția bani; trebuie să fiu hrănit.” Marea preocupare a vieților noastre nu e împărăția, ci cum să ne echipăm pentru a trăi. Iisus inversează ordinea: Pune-te în ordine cu Dumnezeu, păstrează aceea ca marea grijă a vieții tale, și niciodată nu te îngrijora cu privire la alte lucruri.

„Nu vă gândiți la viața voastră…” Domnul nostrum indică totala nerezonabilitate din punctul său de vedere în a fi atât de anxios din cauza mijloacelor de trai. Iisus nu spune că omul care nu se gândește la nimic este binecuvântat – acel om este un prost. Iisus a învățat că ucenicul trebuie să facă relația lui cu Dumnezeu concentrarea dominantă a vieții sale și să fie atent neglijent cu orice altceva în comparative cu asta. Iisus spune – Nu faceți un factor de conducere în viața voastră ce mâncați și ceea ce beți, ci fiți absolut concentrați asupra lui Dumnezeu. Unii oameni sunt neglijenți cu privire la ce mănâncă și beau și suferă din cauza asta; dacă sunt neglijenți cu privire la ce poartă par că nu au nici o treabă de făcut; sunt neglijenți față de afacerile pământeși, iar Dumnezeu îi trage la răspundere. Iisus spune că marea grijă a vieții este de a pune relația cu Dumnezeu pe primul loc, iar totul pe planul doi.

Este una dintre cele mai grele discipline din viața creștină aceea de a permite Duhului Sfânt să ne aducă în armonie cu învățătura lui Iisus din aceste versete.

18 mai – Nerezonabilitate atentă

V 52, AM § Lasă un comentariu

Priviți la păsările cerului … priviți la crinii de pe câmp. Matei 6:26, 28

Priviți crinii de pe câmp, cum cresc, ei simplu cresc! Gândește-te la mare, la aer, la soare, stelele și luna – toate acestea sunt, și ce slujire realizează ele. Adesea noi stricăm influența intenționată de Dumnezeu prin efortul nostru lucid de a fi coerenți și utili. Iisus spune că este un singur fel de a ne dezvolta spiritual, iar aceasta este prin concentrarea asupra lui Dumnezeu. „Nu te deranja în a fi de folos altora, ci crede-Mă pe mine” – fii atent la Sursă, și din tine vor curge izvoare de apă vie. Nu putem ajunge la izvoarele vieții naturale prin bun simț, iar Iisus ne învață că acea creștere în viața spirituală nu depinde de observația noastră, ci de concentrarea asupra Tatălui din cer. Tatăl nostru ceresc cunoaște circumstanțele în care suntem, și dacă ne păstrăm concentrați asupra Lui vom crește spiritual la fel ca și crinii.

Oamenii care ne influențează cel mai mult nu sunt aceia care ne culeg scamele și ne vorbesc, ci aceia care trăiesc viețile lor ca stele de pe cer și crinii de pe câmp, perfect de simplu și neafectat. Acelea sunt viețile care ne modelează.

Dacă vrei să fii de folos lui Dumnezeu, atunci pune-te într-o relație bună și corectă cu Iisus Hristos și El te va face util , fără să îți dai seama, în fiecare minut pe care îl trăiești.

15 mai – Obiceiul de a te ridica la înălțimea ocaziei

V 12, AM § Lasă un comentariu

„…să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui.” (Efeseni 1:18)

Rețineți lucrul pentru care ați fost salvați – ca Fiul lui Dumnezeu să se arate în trupul tău muritor. Încordează întreaga energie a puterilor tale pentru a realiza alegerea ta ca copil al lui Dumnezeu; ridică-te la înălțimea ocaziei de fiecare dată.

Nu poți să faci nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta, trebuie să lucrezi în afară, ceea ce Domnul a lucrat în interiorul tău. (Filipeni 2:12) O faci cu limba ta, cu creierul tău și cu nervii tău? Dacă ești în aceeași răscruce mizerabilă, hotărât pe calea ta, este o minciună să spui că Dumnezeu te-a salvat și te-a mântuit.

Dumnezeu este Maestrul Inginer, El permite dificultățile să vină pentru a vedea dacă poți să sari peste ele bine – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.” (Psalmi 18:29) Dumnezeu nu te va proteja de vreuna dintre cerințele vreunuia din fiii sau fiicele Lui. Petru spune – „nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce.” (1 Petru 4:12) Ridicați-vă la înălțimea ocaziei, faceți lucrul acela. NU contează cât doare atâta vreme cât îi da lui Dumnezeu șansa să se manifeste pe Sine în trupul tău muritor.

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească văicăreala în noi, ci să ne găsească plini de curaj și atletism spiritual, gata să ne confruntăm cu orice ar aduce El. Trebuie să ne exersăm pe noi înșine pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se manifeste în trupul nostru muritor. Dumnezeu niciodată nu are muzee. Singura țintă a vieții este ca Fiul lui Dumnezeu să se manifeste și toate cererile dictate către Dumnezeu dispar. Domnul nostru niciodată nu I-a dictat ceva Tatălui Său și nici noi nu suntem aici pentru a-I dicta lui Dumnezeu, suntem aici pentru a ne supune voii Sale încât El să poată lucra prin noi ceea ce dorește. Când realizăm acest lucru, El ne va face pâine frântă și vin turnat pentru a îi hrăni și susține pe ceilalți.

13 mai – Obiceiul unei conștiințe curate

V 37, PM § Lasă un comentariu

O conștiință curată în faţa lui Dumnezeu și față de oameni. Fapte 24:15

Poruncile lui Dumnezeu sunt date pentru viața fiului Său în noi, în consecință naturii umane în care a luat chip Fiul Său, poruncile Sale sunt dificile, dar imediat ce ascultăm ele devin ușoare.

Conștiința este acea facultate în mine care se atașează pe sine de ceea ce este mai înalt din cunoașterea mea, și îmi spune ceea ce maximul pe care îl cunosc îl cere. Este ochiul sufletului care privește fie spre Dumnezeu, fie spre ceea ce el vede ca maxim, și de aceea conștiința înregistrează diferit în oameni diferiți. Dacă am obiceiul de a mă confrunta cu Dumnezeu, conștiința mea întotdeauna va introduce legea perfectă a lui Dumnezeu și îmi va indica ce ar trebui să fac. Chestiunea este dacă voi asculta. Trebuie să fac un efort de a-mi păstra conștiința atât de sensibilă încât să pășesc fără vină. Ar trebui să trăiesc într-o așa simpatie cu Fiul lui Dumnezeu încât fiecare circumstanță a spiritului minții mele este reînnoită, și să mă decid îndată „care este voia cea bună, acceptabilă și perfectă a lui Dumnezeu.” (Romani 12:2, Efeseni 4:23).

Dumnezeu întotdeauna ne educă până la ultimul detaliu. Este urechea mea suficient de sensibilă încât să aud chiar și cea mai blândă șoaptă a Duhului, încât să știu ce trebuie să fac? „Să nu întristați pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu…” (Efeseni 4:30). El nu vorbește cu o voce de tunet – vocea lui este atât de gentilă încât ne este ușor s-o ignorăm. Și singurul lucru care ne ține conștiința sensibilă față de El este obiceiul de a fii continuu deschiși față de Dumnezeu pe interior. Când începi să discuți, oprește-te imediat. Nu întreba „De ce nu pot face asta?” Ești pe o cale greșită. Nu este posibilă nici o negociere atunci când îți vorbește conștiința. Orice ar fi – las-o în pace și ai grijă să îți păstrezi clară viziunea interioară.

12 mai – Fă-ți un obicei din a nu avea obiceiuri

V 52, AM § Lasă un comentariu

Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. 2 Petru 1:8

Când începe să avem un obicei suntem conștienți de el. Acestea sunt timpurile când suntem conștienți că devenim virtuoși și răbdători și evlavioși, dar este doar un stadiu; dacă ne oprim acolo vom obține doar un mers țanțoș al unei pedanterii spirituale. Lucrul bun de făcut cu obiceiurile este să le pierdem în viața de la Domnul, până când fiecare obicei este atât de practicat încât nu mai există nici un obicei conștient. Viața noastră spirituală se rezolvă continuu în introspecție deoarece mai sunt câteva calități pe care nu le-am adăugat încă. ÎN final relația trebuie să fie una cu totul simplă.

Dumnezeul tău ar putea fi micul tău obicei creștin, obiceiul rugăciunii la orele stabilite sau obiceiul citirii Bibliei. Fii atent și observă cum Tatăl tău îți va tulbura acele momente dacă începi să te închini obiceiului tău în loc la ce simbolizează obiceiul – „nu pot face asta acum, mă rog; este ora mea cu Dumnezeu.” Nu, este ora ta cu obiceiul tău. În tine este o calitate lipsă. Recunoaște defectul, apoi caută oportunitatea exersării tale însuți de-alungul liniei calității care trebuie adăugată.

Dragostea înseamnă că nu e vizibil nici un obicei, ai venit în locul unde obiceiul se pierde, și prin practică faci lucrul inconștient. Dacă ești sfânt conștient, atunci sunt anumite lucruri pe care îți imaginezi că nu le poți face, anumite relații în care ești departe de a fi simplu; aceasta înseamnă că mai trebuie adăugat ceva. Singura viață supranaturală este viața pe care a trăit-o Domnul Iisus, și el era acasă cu Dumnezeu oriunde. Este vreun loc unde nu ești acasă cu Dumnezeu? Lasă-l pe Dumnezeu să te apese într-o manieră particulară până când Îl ai, iar viața devine viața simplă a unui copil.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Mai, 2011 at Dinamica Lucidă.