25 aprilie – La timp

V 41, PM § Lasă un comentariu

“Fii la timp și ne la timp.” 2 Timotei 4:2

Mulți dintre noi suferă de tendința morbidă de a fi chiar „ne la timp.” Aceasta nu se referă la timp, ci la noi „Fii la timp și ne la timp,” indiferent dacă avem chef sau nu. Dacă facem doar ceea ce suntem înclinați să facem,unii dintre noi nu vor face nimic niciodată. Există neangajabili în domeniul spiritual, oameni ramoliți spiritual, care refuză să facă vreun lucru dacă nu sunt inspirați supranatural. Dovada că suntem bine în legătură cu Dumnezeu este să facem tot ce putem mai bine indiferent dacă ne simțim sau nu insipirați. Una dintre cele mai mari capcane ale lucrătorului spiritual este aceea de a face o obsesie din momentele sale prețioase. Când Duhul lui Dumnezeu îți dă timp de inspirație și perspectivă, spui – „De-acum voi fi întotdeauna așa pentru Dumnezeu.” Nu, nu vei fi, Dumnezeu va avea grijă să nu fi. Acele timpuri sunt darul lui Dumnezeu pe de-a-ntregul. Nu ți le poți da ție însuți oricând la alegerea ta. Dacă spui că vei fi doar maximul tău, atunci vei fi o remorcă intolerabilă pentru Dumnezeu; nu vei face niciodată nimic decât dacă Dumnezeu te ține inspirat conștient. Dacă faci un dumnezeu din momentele tale cele mai bune, vei afla că Dumnezeu se va topi din viața ta și nu va reveni până când nu îți vei îndeplini datoria cea mai apropiată, și până când nu vei fi învățat să nu faci o obsesie din acele momente speciale.

Anunțuri

24 aprilie – Avertizare împotriva extravaganței

V 23, PM § Lasă un comentariu

„Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sînt supuse.” Luca 10:20

Ca lucrători creștini, nu asemănarea cu lumea este capcana noastră, nu păcatul este capcana noastră, ci extravaganța spirituală, respectiv: a lua modelul și imprimeul erei religioase în care trăim, făcând ochi succesului spiritual. Niciodată nu căutați altceva decât aprobarea lui Dumnezeu, mergeți „afară din tabără suferind ocara Lui.” (Evrei 13:13). Iisus a spus ucenicilor să nu se bucure de slujirea de succes, și totuși aceasta pare să fie lucrul de care ne bucurăm cei mai mulți. Avem viziunea comercială – atâtea suflete salvate și sfințite, mulțumim lui Dumnezeu, acum totul e bine. Lucrarea noastră începe unde harul lui Dumnezeu a pus temelia; noi nu trebuie să mântuim sufletele, ci să le facem ucenici.

sunt lucrarea harului suveran al lui Dumnezeu; lucrarea noastră ca discipoli este de a „uceniza” viețile până când sunt pe deplin supuse lui Dumnezeu. O viață pe deplin devotată lui Dumnezeu este de mai mare valoare înaintea lui Dumnezeu decât o sută de vieți doar trezite de Duhul Lui. Ca lucrători pentru Dumnezeu, trebuie să ne reproducem spiritual, iar aceasta va fi o mărturia lui Dumnezeu ca lucrători. Dumnezeu ne aduce la un standard al vieții prin harul Său, iar noi suntem responsabili pentru reproducerea acelui standard în alții.

Dacă lucrătorul trăiește viața ascunsă cu Hristos în Dumnezeu (Coloseni 3:3), el este poate deveni un dictator iritant în loc să devină un discipol rezident. Mulți dintre noi suntem dictatori, dictăm oamenilor și la întâlniri. Iisus niciodată nu ne dictează în felul acesta. Când Domnul nostru a vorbit despre ucenicie, El întotdeauna a prefațat-o cu un „DACĂ”, niciodată cu o afirmație emfatică – „Tu trebuie.” Ucenicia are opțiunea alături de ea.

23 aprilie – Închinarea la slujire

V 44, AM § Lasă un comentariu

Împreună lucrători cu Dumnezeu” 1 Corinteni 3:9

Fii atent la orice lucrare de-a lui Dumnezeu care te face să evadezi din concentrarea asupra Lui. O mulțime de lucrători creștini se închină la munca lor. Singura preocupare ar trebui să fie concentrarea asupra lui Dumnezeu, iar aceasta va însemna ca toate celelalte margini ale vieții, mentale, morale sau spirituale, sunt libere cu libertatea unui copil, unui copil credincios, nu un copil neascultător. Un sluitor fără această solemnă notă dominantă a concentrării asupra lui Dumnezeu este în stare să se înhame astfel în muncă; nu este nici o limită a trupului, a minții sau spiritului care să fie liberă, în consecință el se cheltuie și este zdrobit. Nu este nici o libertate, nici o bucurie de viață; nervii, mintea și inima sunt atât de zdrobitor de încărcate încât binecuvântarea lui Dumnezeu nu se poate odihni [peste el]. Dar și opusul este la fel de adevărat – când concentrarea este asupra lui Dumnezeu, toate limitele vieții sunt libere și doar sub dominația lui Dumnezeu. Nu este nici o responsabilitate asupra ta pentru lucrare; singura responsabilitate pe care o ai este să stai în atingere constantă cu Dumnezeu, și să ai grijă să nu îți permiți nimic care să împiedice cooperarea cu El. Libertatea după sfințire este libertatea unui copil, lucrurile care obișnuiau să țină viața țintuită jos au dispărut. Fii atent să reții că ești eliberat cu un singur scop – să fi absolut devotat co-Lucrătorului tău. Nu avem nici un drept să judecăm unde vom fi așezați, sau să avem idei preconcepute despre lucrul pentru care ne pregătește Dumnezeu. Dumnezeu proiectează totul; oriunde ne-ar așeza El marele nostru scop este de a ne turna devoțiunea cu toată inima Lui către El în slujirea respectivă. „Tot ce pune mâna ta să facă, fă cu toată puterea Ta.”

22 aprilie – Lumina care niciodată nu eșuează

V 50, AM § Lasă un comentariu

„Noi toți privim cu fața descoperită …slava Domnului” 2 Corinteni 3:18

Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să stea singur atât de mult încât el niciodată nu știe că este singur. În primele faze ale vieții de creștin vin dezamăgirile, oameni care erau de obicei lumini clipesc și se sting, iar cei care obișnuiau să stea alături de noi se duc. Trebuie să ne obișnuim cu această încât să nu mai știm niciodată că suntem singuri. „Toți m-au părăsit – Domnul însă a stat lângă mine.” (2Tim 4:16-17) Trebuie să ne clădim credința, nu pe o lumină care se micșorează, ci pe lumina care nu stinge. Când se duc „cei mari” ne întristăm, până când vedem că așa trebuia, iar singurul lucru care rămâne este să Îl privim pe Dumnezeu în față noi înșine.

Nu permiteți nimic să vă țină de la a-L privi pe Dumnezeu ferm în față despre tine însuți și despre doctrina ta, și de fiecare dată când predici să îl privești pe Dumnezeu în față ca să vezi cum stau lucrurile, apoi gloria va rămâne pe tot parcursul. Un slujitor creștin este cel care se privește mereu fața lui Dumnezeu și apoi iese să vorbească oamenilor. Caracteristica slujirii lui Hristos este aceea slavă inconștientă care continuă să rămână. „Moise nu știa că pielea feței lui strălucea atunci când vorbea cu Domnul.”

Niciodată nu suntem chemați să facem paradă cu îndoielile noastre sau să exprimăm extazurile noastre ascunse ale vieții noastre cu Dumnezeu. Secretul vieții lucrătorului este că el rămâne pe același ton cu Dumnezeu tot timpul.

21 aprilie – Nu-L răni pe Domnul!

V 53, AM § Lasă un comentariu

„De atâta vreme sînt cu voi, şi nu M’ai cunoscut, Filipe?” Ioan 14:9

Domnul nostru ne uimit în mod repetat – ne-a uimit în cât de ne-simpli suntem. Propriile noastre opinii ne fac stupizi; când suntem simpli nu suntem niciodată stupizi, ci avem tot timpul discernământ. Filip se aștepta la revelația unui mister extraordinar, dar nu în Cel pe care Îl cunoștea. Misterul lui Dumnezeu nu stă în ce va fi, ci este acum; îl căutăm în prezent, în vreun eveniment cataclismic. Nu avem nici o ezitare în a-L asculta pe Iisus, dar este probabil să Îl rănim pe Domnul prin întrebările pe care le punem. „Doamne, arată-ne pe Tatăl.” Răspunsul vine direct înapoi – „Iată-l, întotdeauna este aici sau nicăieiri.” Vrem ca Dumnezeu să Se manifeste pe Sine Însuși copiilor Lui: Dumnezeu Se manifestă doar în copiii Lui. Alți oameni văd manifestarea, dar copilul lui Dumnezeu nu o vede. Noi vrem să fim conștienți de Dumnezeu; nu putem să fim conștienți de propria conștiență și să rămânem sănătoși. Dacă îi cerem lui Dumnezeu să ne dea experiențe, sau dacă experiența noastră conștientă stă în cale, Îl rănim pe Domnul. Chiar întrebările pe care le punem, îl rănesc pe Domnul, deocarece ele nu sunt întrebările unui copil.

Să nu vi se tulbure inima – înseamnă atunci că Îl rănesc pe Iisus prin a permite inimii să mi se tulbure? Dacă cred în caracterul lui Iisus, trăiesc eu la credința mea? Permit eu vreunui lucru să îmi perturbe inima, [permit] vreunei întrebare morbide să intre înăuntru? Trebuie să ajung la relația implicită care ia totul așa cum vine de la El. Dumnezeu niciodată nu ne conduce în viitor, ci întotdeauna aici și acum. Realizează că Domnul este aici acum, iar libertatea pe care o primești este imediată.

16 aprilie – Poți să cobori?

V 58, AM § Lasă un comentariu

Câtă vreme aveți lumină, credeți în lumină. Ioan 12:36

Noi toți avem momente când ne simțim mai bine decât maxim și spune – „Sunt în stare de orice; dacă aș putea fi așa tot timpul!” Nu trebuie. Aceste momente de percepție specială pe care trebuie să o trăim și când nu avem chef. Mulți dintre noi nu sunt pentru această lume prozaică când nu este nici un moment de vârf. Trebuie să ne aducem viața obișnuită la standardul descoperit de ora de vârf.

Niciodată nu permite vreunui sentiment care a fost stârnit în tine la o oră de vârf să se evaporeze. Nu te așeza pe raft spunând: „Ce fain e să am această stare a minții!” Acționează imediat, fă ceva, fie și numai pentru că nu îți vine. Dacă la o întâlnire de rugăciune Dumnezeu ți-a arătat ceva de făcut, nu spune – „O voi face”, ci fă-o! Apucă-te de ceafă și scutură-ți lenea întrupată. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ora de vârf; planificăm timpul de pe munte. Trebuie însă să învățăm să trăim în griul zilei conform a ceea ce am văzut pe munte.

Nu renunța dacă nu ai reușit, apucă-te iar. Arde podurile din urma ta, și rămâi dedicat lui Dumnezeu prin voință. Nu îți revizui deciziile, ci ai grijă să îți iei deciziile în lumina orei de vârf.

15 aprilie – Slăbirea atenției

V 19, AM § Lasă un comentariu

Dar înălțimile tot n’au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieții lui. 2 Cronici 15:17

Asa nu a ascultat în toate lucrurile exterioare; ascultase în cea mai mare parte, dar nu complet. Fii atent la lucrul despre care spui – „Ei, nu contează prea mult”. Faptul că nu contează prea mult poate însemna că pentru Dumnezeu contează foarte mult. Nimic nu trebuie privit superficial în viața unui copil al lui Dumnezeu. Oare cât de mult vom încerca să-L oprim pe Dumnezeu din a ne învăța un lucur? El niciodată nu își pierde răbdarea. Tu spui – „Știu că sunt în regulă cu Dumnezeu”; dar încă mai rămân înălțimile, există ceva cu privire la care nu ai ascultat. Protestezi că inima ta este în regulă cu Dumnezeu, și totuși este ceva în viața ta despre care Dumnezeu te-a făcut să te îndoiești. Oricând există îndoială, renunță imediat, indiferent de cauză. Nimic nu este doar un detaliu.

Sunt câteva lucruri în conexiune cu trupul tău, cu viața ta intelectuală asupra cărora nu te concentrezi de tot? Ești bine la centru, dar ești neglijent; are loc o scădere în concentrare. Nu ai nevoie de o vacanță de la concentrarea spirituală, după cum inima nu are nevoie de vacanță de la a bate. Nu poți avea o vacanță morală și să rămâi moral, nici nu poți avea o vacanță spirituală și să rămâi spiritual. Dumnezeu dorește să fii al lui în întregime, iar aceasta înseamnă că trebuie să fii atent să te ții în formă. Aceasta cere o enormă cantitate de timp. [Însă] unii dintre noi se așteaptă să ajungă pe vârful muntelui în cam două minute.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Aprilie, 2011 at Dinamica Lucidă.