28 februarie – Credeți acum?

V 01, AM § Lasă un comentariu

Dar aceasta credem…Iisus a răspuns, credeți acum? Ioan 16:30-31
Acum credem. [iar] Iisus întreabă – [chiar] credeți acum? Va veni timpul când mă veți lăsa singur. Mulți lucrători creștini l-au lăsat pe Iisus singur și s-au dus la lucru dintr-un simț al datoriei, dintr-un simț al nevoii care se ridică din discernământul lor propriu. Motivul pentru aceasta este absența este vieții [fondate pe] învierii lui Iisus. În sufletul său, omul pleacă din contactul intim cu Dumnezeu prin a se rezema de propria înțelegere religioasă. Nu este nici un păcat în asta, și nu este nici o pedeapsă atașată acestui lucru; însă când sufletul realizează cum a împiedicat înțelegerea lui a lui Iisus Hristos, și că a produs pentru el însuși perplexități, tristeți și dificultăți, va trebui să își revină cu rușine și remușcare.

Trebuie să ne bazăm pe viața învierii lui Iisus mult mai adânc decât facem, să dezvoltăm obiceiul de a ne referi constant înapoi la El; în loc de asta noi luăm deciziile noastre de bun-simț și îi cerem lui Dumnezeu să le binecuvânteze. El nu poate, nu este în domeniul Lui, este tăiat de realitate. Dacă facem un lucru din simțul datoriei, noi înălțăm un standard în concurență cu Iisus Hristos. Devenim o „persoană superioară” și spunem – „În chestiunea asta trebuie să fac asta și asta.” Ne-am așezat simțul datoriei pe tron în locul vieții învierii lui Iisus. Nu ni se spune să mergem în lumina conștiinței sau a unui simț al datoriei, ci mergi în lumină după cum Dumnezeu este în lumină. Când facem ceva din simțul datoriei, putem să ne susținem prin argumente; când facem ceva în ascultare de Dumnezeu, nu este posibil nici un argument; de aceea un sfânt poate să fie ridiculizat cu ușurință.

27 februarie – Lucrarea sărăcită a lui Iisus

V 03, AM § Lasă un comentariu

De unde ai Tu această apă vie?” Ioan 4:11

„Fântâna este adâncă” – mult mai adâncă decât știa femeia Samariteană! Gândiți-vă la adâncimile „fântânilor” din voi. Ai sărăcit tu slujirea lui Iisus astfel încât nu poate face nimic? Să presupunem că este o fântână de necazuri fără seamăn în inima ta, și Iisus vine și spune – „Să nu ți se tulbure inima”; iar tu dai din umeri și spui „Dar Doamne, fântâna este adâncă; Nu ai cum să scoți tăcere și confort din ea.” Nu, El le va aduce de sus. Isus nu aduce nimic la suprafață din fântânile naturii umane. Noi limităm pe Sfântul lui Israel prin a ne aminti ce i-am permis să facă pentru noi în trecut, și prin a spune, „Bineînțeles nu mă pot aștepta ca Dumnezeu să facă acest lucru.” Ceea ce taxează atotputernicia este chiar lucrul pe care noi ca ucenici ai lui Hristos ar trebui să credem că îl va face. Noi sărăcim lucrarea lui atunci când uităm că e Atotputernic; sărăcirea este în noi, nu în El. Noi vom veni la Iisus ca la un Mângâietor sau ca la Cineva cu compasiune, dar nu vom veni la El ca la Unul Atotputernic.

Motivul pentru care unii dintre noi sunt specimene atât de slabe ale creștinismului este deoarece noi nu avem un Hristos Atotputernic. Noi avem atribute și experiențe creștine, dar nu un abandon față de Iisus Hristos. Când intrăm în circumstanțe dificile, noi sărăcim lucrarea Sa spunând – „Bineînțeles, El nu poate să facă nimic” și ne luptăm până la fund și încercăm să scoatem apa singuri. Fii atent la satisfacția de a te lăsa pe spate și a spune – „Nu se poate”; știi că se poate dacă privești la Iisus. Fântâna incompletitudinii tale este adâncă, dar fă un efort și privește spre El.

26 februarie – Bănuieli inferioare despre Iisus

V 04, AM § Lasă un comentariu

„Doamne, nu ai cu ce să scoți” Ioan 4:11

„Sunt impresionat de minunile spuse de Dumnezeu, dar El nu se poate ațtepta de la mine să le trăiesc în mărunțițurile vieții mele!” Când vine momentul întâlnirii cu Iisus Hristos cu meritele Sale, atitudinea noastră este una de superioritate pioasă – idealurile tale sunt înalte ți ne impresionează, dar în relație cu lucrurile reale, nu se pot face. Fiecare dintre noi crede despre Iisus în felul acesta într-un anumit detaliu. Aceste îndoieli despre Iisus încep de la întrebările amuzate care ni se pun când vorbim despre tranzacțiile noastre cu Dumnezeu – De unde vei obține bani? Cum vei fi îngrijit? Sau încep de la noi înține când îi spunem lui Iisus că este prea greu pentru El cazul nostru. Este foarte bine să spui „Ai încredere în Domnul,” dar omul trebuie să trăiască, iar Isus nu are nimic „cu care să scoată” – să ne dea lucrurile acelea. Fii atent la frauda pioasă din tine care spune – nu am nici o îndoială cu privire la Iisus, ci doar asupra mea însumi. Nimeni dintre noi nu a avut vreodată îndoieli despre sine; țtimi ce nu putem face, dar avem îndoieli despre Iisus. Suntem chiar deranjați de ideea că El poate ceea ce nu putem noi.

Îndoielile mele se ridică din faptul că eu îmi tâlhăresc propria persoană pentru a afla dacă El este în stare să o facă. Întrebările mele provin din adâncimile propriei inferiorități. Dacă detectez aceste îndoieli în mine însumi, hai să le aduc la lumină ți să le mărturisesc – „Doamne, am avut îndoieli cu privire la Tine, nu am crezut în înțelepciunea Ta mai mult decât în a mea; nu am crezut în puterea Ta atotputernică mai mult decât înțelegerea mea limitată despre ea.”

25 februarie – Sărăcia slujirii

V 13, AM § Lasă un comentariu

Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit cu atît mai puțin. 2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală nu se așteaptă la ceva în schimb, dar Pavel spune – nu îmi pasă dacă mă iubiți sau nu, sunt dispus să mă lipsesc complet pe mine însumi, nu doar pentru voi, ci ca să vă pot aduce la Dumnezeu. „Pentru că voi cunoașteți harul Domnului Nostru Isus Hristos, care deși era bogat, pentru cauza voastră a devenit sărac.” Ideea lui Pavel de slujire este exact conform acestei propoziții – nu îmi pasă cu ce extravaganță mă voi cheltui, o voi face cu bucurie. Era o bucurie pentru Pavel.

Ideea ecclesiastică de slujitor al lui Dumnezeu nu este ideea lui Iisus Hristos. Ideea Lui este că Îl slujim prin a fi slujitorii altor oameni. Iisus Hristos depășește socialismul socialiștilor. El spune că în Împărăția Lui cel care este cel mai mare va slujitorul tuturor. Adevăratul test al sfinților nu este predicarea evangheliei, ci spălarea picioarelor ucenicilor, adică făcând lucrurile care nu contează în evaluarea faptică a oamenilor dar contează total în estimarea lui Dumnezeu. Lui Pavel îi face plăcere să se cheltuiască pentru interesele lui Dumnezeu în alți oameni și nu îi păsa de cost. Noi venim cu noțiunile noastre economice – „Poate Domnul vrea să merg acolo – cum e cu salariul? Cum este clima? Cum se va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească și la astea.” Toate acestea sunt o indicație că slujim pe Dumnezeu cu o rezervă. Apostolul Pavel nu a avut nici o rezervă. Pavel concentrează ideea lui Isus Hristos despre [cum este] sfântul Noului Testament în viața sa, respectiv: nu unul care doar proclamă Evanghelia, ci unul care devine pâîne frântă și vin turnat în mâinile lui Iisus pentru alte vieți.

24 februarie – Bucuria sacrificiului

V 15, AM § Lasă un comentariu

Bucuros voi cheltui și mă voi cheltui pentru voi 2 Corinteni 12:15

Când Duhul lui Dumnezeu a vărsat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, începem în mod deliberat să ne identificăm cu interesele lui Isus Hristos în alți oameni, iar Iisus Hristos este interesat în orice fel de om există. Nu avem nici un drept în lucrarea noastră creștină să fim ghidați de afinitățile noastre; acesta este unul dintre cele mai mari teste ale relației noastre cu Iisus Hristos. Bucuria sacrificiului este că îmi aștern viața mea pentru El și interesul Său în alți oameni, nu pentru o cauză. Pavel s-a cheltuit pe sine cu singur scop – ca el să câștige oameni pentru Iisus Hristos. Pavel a atras la Isus tot timpul, dar niciodată la sine. „M-am făcut totul pentru toți oamenii, pentru ca să câștig pe unii cu orice chip.” Când un om spune că trebuie să dezvolte o viață sfântă singur cu Dumnezeu, el nu e mai de folos decât semenii săi: el se pune pe sine însuși pe un piedestal, departe de alergarea obișnuită a oamenilor. Pavel a devenit o personalitate sacramentală; oriunde se ducea Iisus Hristos Se servea de viața lui. Mulți dintre noi ne căutăm propriile noastre scopuri, iar Iisus Hristos nu se poate servi de viețile noastre. Dacă ne-am abandonat lui Iisus, nu avem scopurile proprii de urmărit. Pavel spunea că știe cum e să fie „preș” fără să resimtă aceasta, deoarece izvorul principal al vieții lui era devotamentul față de Iisus. Suntem în stare să fim devotați, nu lui Iisus Hristos, ci lucrurilor care ne emancipează spiritual. Acesta nu era motivul lui Pavel. „Mai degrabă să fiu eu despărțit de Hristos pentru frații mei” – sălbatic, extravagant – nu-i așa? Când un om este îndrăgostit a vorbi așa nu este o exagerare, iar Pavel este îndrăgostit de Iisus Hristos.

23 februarie – Hotărârea de a sluji

V 06, AM § Lasă un comentariu

„Fiul omului nu a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească.” Matei 20:28

Ideea lui Pavel de slujire este aceeași ca a Domnului Nostru: „Sunt printre voi ca cel care slujește; ” „noi înșine suntem slujitori ai cauzei lui Isus.” Avem ideea că un om chemat în lucrarea de slujire este chemat să fie un alt fel de ființă decât ceilalți oameni. Conform lui Isus Hristos, el este chemat să fie „preșul-de-la-intrare” pentru alți oameni; liderul lor spiritual, dar niciodată superiorul lor. „Știu cum să fiu într-o stare de jos,” spune Pavel. Aceasta este ideea lui Pavel despre slujire – „Mă voi cheltui bucuros pentru voi până la ultima sulfare; puteți să mă lăudați sau condamnați, aceasta nu va face o diferență.” Câtă vreme există o ființă umană care nu îl cunoaște pe Iisus Hristos, eu sunt dator să îi slujesc până când aceasta îl va cunoaște. Izvorul principal al slujirii lui Pavel este nu dragostea pentru oameni, ci dragostea pentru Iisus Hristos. Dacă suntem devotați cauzei umanității, în curând vom fi zdrobiți și cu inimile frânte, deoarece adesea ne vom întâlni cu mai multă lipsă de recunoștință de la oameni decât de la un câine; dar dacă motivul nostru este dragostea pentru Dumnezeu, nici o lipsă de recunoștință nu ne poate opri de la a sluji pe semenii noștri.

Conștientizarea lui Pavel despre cum a lucrat Iisus Hristos cu el este secretul hotărârii lui de a sluji pe alții. „Eram înainte un om fără cuvânt, blasfemator, plin de injurii” – indiferent de cum mă tratează oamenii, ei nu mă vor trata niciodată cu ciuda și ura cu care l-am tratat eu pe Iisus. Când ne dăm seama că Iisus Hristos ne-a slujit până la capătul răutății noastre, egoismului nostru și păcatului nostru, nimic din ceea ce întâlnim la alții nu poate epuiza hotărârea noastră de a sluji altor oameni pentru cauza Lui.

22 februarie – Disciplina tenacității spirituale

V 30, AM § Lasă un comentariu

„Opriți-vă și știți că eu sunt Dumnezeu.” Psalmul 46:10

Tenacitatea este mai mult decât rezistență, este rezistență combinată cu siguranța absolută că vei afla ceea ce cauți. Tenacitatea este mai mult decât a ține bine, care poate să nu fie mai mult decât slăbiciunea fricii de a cădea. Tenacitatea este efortul suprem al unui om care refuză să creadă că eroul său va fi cucerit. Cea mai mare frica pe care o are un om nu este că el va fi blestemat, ci că Isus Hristos va fi înjosit, adică lucrurile pe care El le-a susținut – dragostea și dreptatea și iertarea și bunătate între oameni – nu vor câștiga la final; lucrurile pe care El le susține par niște lumini iluzorii. Apoi vine chemarea la tenacitate spirituală, nu de a continua rezistând și nefăcând nimic, ci prin a lucra în mod deliberat asupra certitudinii că Dumnezeu nu va fi înjosit.

Dacă speranțele noastre sunt dezamăgite acum, înseamnă că sunt curățite. Nu este nimic mai nobil pe care să-l fi sperat sau visat mintea umană ce nu va fi împlinit. Unul dintre cele mai mari eforturi din viață este efortul de a-L aștepta pe Dumnezeu. „Pentru că ai păstrat cuvântul răbdării Mele.” Rămâi tenace spiritual.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Februarie, 2011 at Dinamica Lucidă.