31 ianuarie – Îți vezi chemarea?

V 53, AM § Lasă un comentariu

…(pus de-o parte) separat pentru Evanghelia lui Dumnezeu… – Romani 1:1

Chemarea noastră nu este în primul rând să fim bărbaţi şi femei sfinţi, ci proclamatori ai evangheliei lui Dumnezeu. Lucrul cel mai important este ca evanghelia să fie recunoscută ca realitatea care rămâne. Realitatea nu este bunătatea umană, sau sfinţenia, sau paradisul – este răscumpărarea. Nevoia de a percepe aceasta este cea mai vitală nevoia a lucrătorului creştin astăzi. Ca lucrători, noi trebuie să ne obişnuim cu revelaţia că răscumpărarea este singura realitate. Sfinţirea personală este un efect al răscumpărării, nu cauza ei. Dacă ne punem credinţa în bunătatea umană ne vom prăbuşi când vine încercarea.

Pavel nu a spus că el s-a separat singur, ci „când i-a făcut plăcere lui Dumnezeu, care m-a separat…” (Galateni 1:15). Paul  nu era interesat peste măsură de caracterul lui. Câtă vreme ochii noştri sunt concentraţi asupra sfinţirii noastre personale, nu vom ajunge nici măcar aproape de întreaga realitate a răscumpărării. Lucrătorii creştini nu reuşesc deoarece ei plasează dorinţa după propria lor sfinţenie deasupra dorinţei de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. „Nu-mi cere să mă confrunt cu realitatea puternicăa răscumpărării în favoarea murdăriei vieţii omeneşti care mă înconjoară astăzi; ceea ce doresc eu este orice poate Dumnezeu să-mi facă pentru ca să fiu mai plăcut[1] în ochii mei.” A vorbi în felul acesta este un semn că realitatea evangheliei lui Dumnezeu nu m-a atins încă. Nu este nici o abandonare neoprită în aceasta. Dumnezeu nu mă poate elibera în timp ce interesul meu este doar asupra caracterului meu.. Pavel nu era preocupat de sine. El se abandonase fără frâu, capitulase total şi era separat de Dumnezeu pentru un scop – să proclame evanghelia lui Dumnezeu (vezi Romani 9:3).


[1] Sau de dorit

Anunțuri

30 ianuarie – Dilema ascultării

V 01, AM § Lasă un comentariu

„Samuel s-a temut să îi spună lui Eli viziunea” – 1 Samuel 3:15

Dumnezeu nu ne vorbeşte în feluri dramatice, ci în feluri care sunt uşor de înţeles greşit. Apoi spunem „mă întreb dacă aceasta era vocea lui Dumnezeu?” Isaia spune că Domnul i-a vorbit „cu mână puternică.” Adică, prin presiunea circumstanţelor sale (Isaia 8:11). Fără mâna suverană a lui Dumnezeu însuşi. Discernem noi mâna Sa la lucru, sau vedem lucrurile doar ca întâmplări?

Obişnuieşte-te să spui, „vorbeşte Doamne,” iar viaţa va deveni o romanţă (1 Samuel 3:9). De fiecare datî circumstanţele te apasă spune, „Vorbeşte, Doamne,” şi i-aţi timp să asculţi. Mustrarea este mai mult decât un mijloc disciplinar – ea este menită să mă facă să spun, „Vorbeşte, Doamne.” Gândeşte înapoi la un timp când Dumnezeu ţi-a vorbit. Îţi aminteşti ce ţi-a spus? A fost Luca 11:13 sau 1 Tesaloniceni 5:23? În timp ce ascultăm, urechile noastre devin mai sensibile şi asemenea lui isus, îl auzim pe Dumnezeu tot timpul.

Ar trebui să spun lui „Eli” al meu ce mi-a arătat Dumnezeu? Aici este locul unde ne loveşte dilema ascultării. Noi suntem neascultători de Dumnezeu prin a deveni providenţe amatoare şi gândim, „trebuie să îl apăr pe Eli,” care reprezintă pe cei mai buni oameni pe care îi cunoaştem. Dumnezeu nu i-a spus lui Samuel să îi spună lui Eli – el a trebuit să decidă singur aceasta. Mesajul lui Dumnezeu s-ar putea să îl rănească pe „Eli,” strădania prevenirii suferinţei din viaţa altuia se va dovedi a fi un obstacol între sufletul tău şi Dumnezeu. Este riscul tău să previi tăierea mâinii drepte sau scoaterea ochiului drept ale cuiva (Matei 5:29-30).

Niciodată să nu ceri sfatul cuiva despre orice Dumnezeu te face să decizi înaintea Sa. Dacă ceri sfaturi, aproape întotdeauna vei fi de partea Satanei „…îndată, n’am întrebat pe niciun om…” (Galateni 1:16)

29 ianuarie – Cum poate fi cineva atât de ignorant?

V 01, AM § Lasă un comentariu

Cine eşti Tu, Doamne?” – Fapte 26:15

„Astfel mi-a vorbit Domnul cu mână puternică…” (Isaia 8:11). Nu este nici o scăpărare atunci când vorbeşte Domnul. El întotdeauna vine la noi folosind autoritatea Sa şi apucându-ne înţelegerea. A venit la tine în mod direct? Dacă a venit, nu poţi confunda insistenţa intimă cu care ţi-a vorbit ţie – nu prin urechi,  ci prin circumstanţele tale.

Dumnezeu trebuie să distrugă încrederea noastră hotărâtă în convingerile noastre. Spunem „Ştiu că aceasta este ce trebuie să fac” – şi dintr-o dată vocea vorbeşte într-un fel care ne copleşeşte prin descoperirea adâncimii ignoranţei noastre. Ne arătăm ignoranţa prin însuşi felul în care decidem să îi servim. Îl servim pe Isus într-un spirit care nu este al Lui şi Îl rănim când îl apărăm. Noi susţinem afirmaţiile lui cu spiritul diavolului; cuvintele noastre sună bine, dar duhul este al duşmanului. „El…i-a mustrat, şi le-a spus, ‘Nu ştiţi de ce duh sunteţi mânaţi’” (Luca 9:55). Duhul Domnului şi al urmaşilor lui e descris în 1 Corinteni 13.

L-am persecutat eu pe Isus printr-o hotărâre nerăbdătoare de a-L sluji aşa cum vreau eu? Dacă simt că mi-am făcut datoria, şi totuşi să-L fi rănit în timpul acţiunii, pot să fiu sigur că aceea nu era datoria mea. Calea mea nu va fi una în care să fie cultivat un spirit blând şi liniştit, ci doar spiritul mulţumirii de sine. Noi presupunem că orice este neplăcut este datoria noastră! Seamănă asta vreun pic cu duhul Domnului nostru – „mă desfăt să fac voia Ta, Dumnezeule” (KJV) (Psalm 40:8)

28 ianuarie – Cum ar putea cineva să îl persecute atât de mult pe Isus!?

V 01, AM § Lasă un comentariu

Saule, Saule pentru ce Mă prigoneşti? Fapte 26:14

Eşti hotărât să ai propria ta cale în a trăi pentru Dumnezeu? Noi niciodată nu vom fi liberi din această capcană până când nu suntem aduşi în experienţa botezului „cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Matei 3:11). Încăpăţânarea şi îndărătnicia întotdeauna îl vor înjunghia pe Isus Hristos. Oricând suntem încăpăţânaţi şi îndărătnici şi ne stabilim ambiţiile noastre, îl rănim pe Isus. De fiecare dată când ne apărăm drepturile şi insistăm că aceasta este ceea ce vrem să facem, îl persecutăm. Oricând ne bazăm pe respectul de sine, noi deranjăm sistematic şi înţelegem că şi întristăm Spiritul Lui. Şi când în sfârşit înţelegem că pe Isus îl prigoneam în tot acest timp, are loc cea mai zdrobitoare revelaţie vreodată.

Este Cuvântul lui Dumnezeu teribil de pentrant şi de ascuţit în mine în timp ce eu ţi-l înmânez sau viaţa me trădează lucrurile pe care eu mărturisesc că învăţ pe alţii? Poate învăţ pe alţii sfinţirea şi totuşi manifest un spirit al lui Satan, acelaşi spirit care îl persecută pe Isus. Duhul lui Isus este conştient de un singur lucru – o unitate perfectă cu Tatăl. Şi ne spune „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine căci eu stun blând şi modest cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29). Tot ce ar trebui să fac ar trebui bazat pe această unitate perfectă cu El, nu o hotărâre îndărătnică de a fi evalvios. Aceasta înseamnă că alţii mă pot folosi, ocoli, sau ignora complet, dar dacă mă voi supune pentru cauza Lui, voi preveni persecutarea lui Isus.

27 ianuarie – Priveşte-te din nou şi gândeşte-te!

V 01, AM § Lasă un comentariu

Daca aşa îmbracă Dumnezeu iarba de pe camp…, nu vă va îmbrăca pe voi mai mult …?” Matei 6:30

O simplă afirmaţie a lui Isus este întotdeauna o enigmă pentru noi deoarece noi nu vom fi simpli. Cum putem menţine simplitatea lui Isus în aşa fel încât să Îl înţelegem pe El? Prin primirea Duhului Său, recunoscând şi bazându-ne pe El, şi ascultând de El în timp ce El ne aduce adevărul Cuvântului Său, viaţa va devine agonizant de simplă. Isus ne cere să luăm în considerare că „dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cum…” cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, dacă îţi ţii relaţia corectă cu El? De fiecare dată când ne pierdem teren din părtăşia noastră cu Dumnezeu se întâmplă  deoarece lipsiţi de respect am gândit că noi ştim mai bine decât Isus Hristos. Am permis „grijilor lumii” să intre (Matei 13:22), în timp ce noi uităm „mult mai mult-ul” Tatălui nostru ceresc.

„Priviţi păsările cerului…” (Matei 6:26). Funcţia lor este de a asculta de instinctele pe care Dumnezeu le-aşezat în Ele, iar Dumnezeu le supraveghează. Isus a spus că dacă ai relaţia corectă cu El şi vei asculta de Duhul Lui din tine, atunci Dumnezeu va avea grijă şi de „penele” tale.

„Priviţi la crinii de pe câmp…” (Matei 6:28). Ei cresc acolo unde sunt plantaţi. Mulţi dintre noi refuzăm să creştem acolo unde ne-a plantat Dumnezeu. De aceea, nu avem rădăcini nicăieri. Isus a spus că dacă ascultăm de viaţa lui Dumnezeu din noi, atunci El va avea grijă de toate celelalte lucruri. Ne-a minţit Isus? Experimentăm noi „mai mult” aşa cum a promis El? Dacă nu, aceasta se întâmplă deoarece nu ascultăm de viaţa pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi ne-am îmbâcsit mintea cu gânduri confuze şi îngrijorări. Cât de mult timp am pierdut întrebând-ul pe Dumnezeu întrebări fără sens în timp ce ar fi trebuit să fim liberi să ne concentrăm asupra slujirii Lui? Consacrarea este un act al separării continue faţă de totul în afară de ceea ce Dumnezeu mi-a indicat să fac. Nu este o experienţă a unei singure dăţi, ci un proces continuu. Mă separ eu continuu şi Îl caut pe Dumnezeu în fiecare zi din viaţa mea?

26 ianuarie – Priveşte din nou şi consacră-te!

V 01, AM § Lasă un comentariu

Daca aşa îmbracă Dumnezeu iarba de pe camp…, nu vă va îmbrăca pe voi mai mult …?” Matei 6:30

O simplă afirmaţie a lui Isus este întotdeauna o enigmă pentru noi deoarece noi nu vom fi simpli. Cum putem menţine simplitatea lui Isus în aşa fel încât să Îl înţelegem pe El? Prin primirea Duhului Său, recunoscând şi bazându-ne pe El, şi ascultând de El în timp ce El ne aduce adevărul Cuvântului Său, viaţa va devine agonizant de simplă. Isus ne cere să luăm în considerare că „dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cum…” cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, dacă îţi ţii relaţia corectă cu El? De fiecare dată când ne pierdem teren din părtăşia noastră cu Dumnezeu se întâmplă  deoarece lipsiţi de respect am gândit că noi ştim mai bine decât Isus Hristos. Am permis „grijilor lumii” să intre (Matei 13:22), în timp ce noi uităm „mult mai mult-ul” Tatălui nostru ceresc.

„Priviţi păsările cerului…” (Matei 6:26). Funcţia lor este de a asculta de instinctele pe care Dumnezeu le-aşezat în Ele, iar Dumnezeu le supraveghează. Isus a spus că dacă ai relaţia corectă cu El şi vei asculta de Duhul Lui din tine, atunci Dumnezeu va avea grijă şi de „penele” tale.

„Priviţi la crinii de pe câmp…” (Matei 6:28). Ei cresc acolo unde sunt plantaţi. Mulţi dintre noi refuzăm să creştem acolo unde ne-a plantat Dumnezeu. De aceea, nu avem rădăcini nicăieri. Isus a spus că dacă ascultăm de viaţa lui Dumnezeu din noi, atunci El va avea grijă de toate celelalte lucruri. Ne-a minţit Isus? Experimentăm noi „mai mult” aşa cum a promis El? Dacă nu, aceasta se întâmplă deoarece nu ascultăm de viaţa pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi ne-am îmbâcsit mintea cu gânduri confuze şi îngrijorări. Cât de mult timp am pierdut întrebând-ul pe Dumnezeu întrebări fără sens în timp ce ar fi trebuit să fim liberi să ne concentrăm asupra slujirii Lui? Consacrarea este un act al separării continue faţă de totul în afară de ceea ce Dumnezeu mi-a indicat să fac. Nu este o experienţă a unei singure dăţi, ci un proces continuu. Mă separ eu continuu şi Îl caut pe Dumnezeu în fiecare zi din viaţa mea?

25 ianuarie – Lasă loc pentru Dumnezeu

V 01, AM § Lasă un comentariu

Când I-a făcut plăcere lui Dumnezeu…” Galateni 1:15

Ca slujitori ai lui Dumnezeu, trebuie să învăţăm să facem loc pentru El – să Îi dăm lui Dumnezeu « spaţiu de manevră .» Planificăm, calculăm şi prezicem că se va întâmpla asta sau cealaltă, dar uităm să îi facem loc lui Dumnezeu să intre aşa cum alege El. Ai fi vreodată surprinşi  dacă Dumnezeu ar veni la şedinţa noastră sau în predicarea noastră într-un fel în care nu ne aşteptam niciodată de la El ? Nu căuta ca Dumnezeu să vină într-un fel special, ci caută-L pe El. Felul în care îi faci loc este să îl aştepţi să vină, dar nu într-o manieră anumită. Indiferent cât de bine l-ai cunoaşte pe Dumnezeu, lecţia cea mare de învăţat este să înveţi că El ar putea să se năpustească înăuntru oricând. Tindem să trecem cu vederea acest element al surprizei, totuşi Dumnezeu niciodată nu lucrează altfel. Dintr-o dată – Dumnezeu întâlneşte viaţa noastră « …când I-a făcut plăcere Lui… .»

Păstrează-ţi viaţa atât de constant în legătură cu Dumnezeu încât puterea Lui suprinzătoare poate să răzbată în orice moment. Trăieşte într-o constantă  stare de aşteptare şi lasă loc pentru ca Dumnezeu să intre când şi cum hotărăşte el.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Ianuarie, 2011 at Dinamica Lucidă.