31 Decembrie – Ieri

V 59, PM § 2 comentarii

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda ta. Isaia 52:12 (traducere după textul original, NTR)

Siguranță de ieri. „Dumnezeu cere o socoteală a trecutului.”(Ecclesiastul 3:15) La finalul anului ne întoarcem cu nerăbdare față de tot ce are Dumnezeu pentru viitor, și totuși la amintirea zilelor trecute poate apărea anxietatea. Savoarea prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi micșorată de amintirea a gafelor și a păcatelor de ieri. Dar Dumnezeu este Dumnezeul zilelor noastre de ieri, iar El permite amintirea lor pentru a transforma trecutul într-o lucrare de cultivare spirituală a viitorului. Dumnezeu ne amintește de trecut ca să nu intrăm într-o siguranță superficială în prezent.

Siguranță pentru mâine. „…Domnul va merge înaintea ta.” Aceasta este o revelație plină de har, anume că Dumnezeu își va trimite forțele acolo unde am eșuat. El va fi atent să nu eșuăm în aceleași greșeli, ceea ce s-ar întâmpla fără îndoială dacă nu ar fi El ariergarda noastră.. Mâna lui Dumnezeu ajunge înapoi în trecutul nostru liniștind conștiința noastră.

Siguranță pentru astăzi. „Să nu plecați în grabă.” În timp ce ne îndreptăm către anul nou, să nu o facem cu plăcere năvalnică și care nu se ține minte, nici în viteza unei nechibzuințe impulsive, ci cu puterea răbdătoare prin care știm că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele noastre de ieri ne arată lucruri pe care nu le putem repara. Este adevărat că am pierdut oportunități care nu se vor întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această anxietate distructivă într-o chibzuintță constructivă pentru viitor. Să lăsăm trecutul să doarmă, dar să doarmă la pieptul lui Hristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui și ieși în irezistibilul viitor cu El.

Anunțuri

25 Decembrie – Nașterea lui și noua noastră naștere

V 14, PM § Lasă un comentariu

Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).(Isa 7:14 CNS)

Nașterea în Istorie. „Sfântul care se va naște din tine va fi numit fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1:35). Iisus Hristos s-a născut în această lume, nu din ea. El nu a evoluat din istorie; El a venit în istorie din afară. Iisus Hristos nu este cea mai bună ființă umană, El este o Ființă Care nu poate fi contabilizată deloc de către rasa umană. El nu este omul devenind Dumnezeu, ci Dumnezeu Întrupat, Dumnezeu venind în carnea umană, venind în ea din afară. Viața lui este Cea mai Înaltă și Cea mai Sfântă, intrând prin cea mai de jos ușă. Nașterea Domnului nostru a fost un advent.

Nașterea Lui în Mine. „pentru care sufăr din nou durerile nașterii până când Hristos va lua chip în voi (Galateni 4:19). La fel cum Domnul Nostru a venit în istoria umană din afară, tot așa El trebuie să vină în mine din exterior. Am permis ca viața mea să devină un „Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra pe tărâmul Împărăției lui Dumnezeu decât dacă sunt născut de deasupra printr-o naștere cu totul deosebită de nașterea naturală. „Trebuie să vă nașteți din nou.” Aceasta nu este o poruncă, ci un act de întemeiere. Caracteristica noi nașterii este că Eu mă ofer atât de complet lui Dumnezeu încât Hristos se formează în mine. Imediat Hristos se formează în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.

Dumnezeu s-a arătat în trup – aceasta este ceea ce a devenit profund posibil pentru tine și pentru mine prin Răscumpărare.

24 Decembrie – Viața ascunsă

V 28, AM § Lasă un comentariu

Viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Coloseni 3:3

Spiritul lui Dumnezeu mărturisește despre siguranța simplă și atotputernică a vieții ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, iar aceasta este în mod continuu în Epistole. Vorbim despre asta de parcă ar fi cel mai precar lucru să trăiești viața sfințită; este cel mai sigur lucru, deoarece îl are pe Dumnezeul Atotputernic în ea și în spatele ei. Dacă suntem născuți din nou, este cel mai simplu lucru să trăim într-o relație corectă cu Dumnezeu și cel mai greu lucru să greșim, numai să ascultăm de avertismentele lui Dumnezeu și să ne păstrăm în lumină.

Când ne gândim la a fi eliberat de păcat, la a fi plin de Duhul și la a merge în lumină, ne imaginăm piscul unui munte semeț, foarte înalt și uluitor și spunem – „O, dar niciodată nu aș putea trăi acolo sus!” Dar când ajungem acolo prin harul lui Dumnezeu, observăm că nu este un pisc de munte, ci un platou cu loc destul pentru a trăi și a te dezvolta. „Mi-ai lărgit cărarea sub picioarele mele.” (Psalmi 18:36)

Când Îl vezi pe Iisus cu adevărat, te provoc să te îndoiești de El. Când El spune – „Să nu vi se tulbure inima,” (Ioan 14:27) dacă Îl vedeți te provoc să îți chinui mintea, este o imposibilitate morală să te îndoiești când El este acolo. De fiecare dată când intri în contact personal cu Iisus, cuvintele Lui sunt adevărate. „Vă dau pacea mea,” (Ioan 14:27) este o pace din creștetul capului până în talpa piciorului, o încredere de nereprimat. „Viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu,” și pacea imperturbabilă a lui Iisus Hristos îți este împărtășită.

20 Decembrie – Deontologia dreaptă

V 33, PM § Lasă un comentariu

După ce voi fi înălţat, voi atrage la Mine pe toţi oamenii. Ioan 12:32 KJV

Foarte puțini dintre noi avem vreo înțelegere a motivului pentru care a murit Iisus Hristos. Dacă tot ceea ce au nevoie oamenii este simpatia, atunci Crucea lui Hristos este o farsă, și nu era nevoie de ea. Ceea ce trebuie lumii nu este „un pic de iubire,” ci de o operație chirurgicală.

Când ești față în față cu un suflet în dificultate spirituală, amintește-ți de Iisus Hristos pe Cruce. Dacă acel suflet poate să ajungă la Dumnezeu pe vreo altă cale, atunci Crucea lui Iisus Hristos nu este necesară. Dacă poți să-i ajuți pe alții [doar] prin simpatie sau înțelegere, ești un trădător al lui Iisus Hristos. Trebuie să îți păstrezi sufletul corect raportat față de Dumnezeu și să te sacrifici pentru alții în maniera lui Dumnezeu, nu în maniera umană și ignorându-l pe Dumnezeu. Tema generală astăzi [în slujire] este religiozitatea amiabilă.

Lucrul pe care trebuie să îl facem este să îl arătăm pe Iisus Hristos crucificat, să Îl înălțăm tot timpul. Fiecare doctrină neîntipărită în Crucea lui Hristos va duce în rătăcire. Dacă lucrătorul însuși crede în Iisus Hristos și se bazează pe Realitatea Răscumpărării, oamenii cu care vorbește trebuie să fie preocupați. Lucrul care rămâne și se adâncește este relația simplă a lucrătorului cu Iisus Hristos; utilitatea lui față de Dumnezeu depinde de aceasta și doar de aceasta.

Chemarea unui lucrător din Noul Testament este de a descoperi păcatul și de a-L descoperi Iisus Hristos ca Mântuitor, în consecință nu poate fi poetic, el trebuie să fie ferm chirurgical. Suntem trimiși de Dumnezeu să îl înălțăm pe Iisus Hristos, nu să ținem discursuri extraordinar de frumoase. Trebuie să sondăm drept în jos, la fel de adânc pe cât ne-a sondat Dumnezeu pe noi, să fim sensibili în sesizarea Scripturilor care duc adevărul exact la locul potrivit și să le aplicăm fără frică.

19 Decembrie – Asupra a ceea ce să ne concentrăm

V 12, PM § Lasă un comentariu

Am venit nu să aduc pacea, ci sabia. Matei 10:34

Niciodată să nu ai simpatie față de sufletul al cărui caz te face să ajungi la concluzia că Dumnezeu e dur. Dumnezeu este mai tandru decât putem concepe noi, și din când în când ne dă șansa de a fi cel abraziv, iar El cel tandru. Dacă un om nu poate ajunge la Dumnezeu se întâmplă din cauză că există un lucru la care nu intenționează să renunțe – „Voi recunoaște că am greșit, dar nu intenționez să renunț la asta după cum nu intenționez să îmi iau zborul.” Este imposibil să te ocupi cu simpatie de un astfel de caz: trebuie să ajungem chiar în adâncime la rădăcină până când ajungem la antagonism și resentiment împotriva mesajului. Oamenii vor o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, dar nu vor suporta acel lucru care lovește fix la țintă.

Dacă Dumnezeu și-a făcut voia cu tine, mesajul tău ca slujitor al lui este insistență fără milă în acel sens, trebuie să tai din rădăcină, altfel nu va fi nici o vindecare. Însușește-ți mesajul până când nu ai unde să te mai refugiezi din calea aplicării sale. Începe prin a contacta oamenii acolo unde sunt ei, până când îți vei da seama ce le lipsește, și apoi ridică standardul lui Iisus Hristos în viața lor – „Nu putem fi niciodată așa!” apoi țintește : „Iisus Hristos spune că trebuie.” „Dar cum putem?” „Nu puteți, decât dacă aveți un Spirit nou.” (Luca 11:13)

Trebuie să fie un simț al nevoii înainte ca mesajul tău să aibă vreun folos. Mii de oameni sunt fericiți fără Dumnezeu în această lume. Dacă eram fericit și moral până a venit Iisus, atunci de ce a [mai] venit El? Deoarece acest fel de fericire și pace sunt la un nivel greșit; Iisus Hristos a venit să trimită sabia prin fiecare pace care nu este bazată pe o relație personală cu El Însuși.

18 Decembrie – Testul loialității

V 01, AM § Lasă un comentariu

Și știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu. Romani 8:28

Doar sufletul loial este cel ce crede că Dumnezeu construiește circumstanțele. Ne luăm așa libertăți cu circumstanțele noastre, nu credem că Dumnezeu le plănuiește, deși spunem că o facem; tratăm lucrurile care se întâmplă de parcă ar fi fost plănuite de oameni. A fi credincios în fiecare circumstanță înseamnă să avem o singură loialitate, iar aceasta față de

Domnul nostru. Dintr-o dată Dumnezeu rupe un set anumit de circumstanțe și ne vine realizarea că am fost neloiali față de El nerecunoscând că El le-a poruncit. Noi n-am văzut niciodată ce căuta El, acel lucru specific care nu se va mai repeta niciodată în vreuna din zilele vieții noastre. Testul loialității vine întotdeauna chiar acolo. Dacă învățăm să ne închinăm lui Dumnezeu în situații de încercare, El le va schimba în două secunde când El va alege aceasta.

Loialitatea față de Iisus Hristos este lucrul de care „ne ținem” astăzi. Vom fi loiali muncii, slujirii, față de orice, dar nu ne cere să fim loiali față de Iisus Hristos. Mulți creștini au o intensă nerăbdare de a vorbi despre loialitatea față de Iisus Hristos. Domnul nostru este detronat mai cu emfază de către slujitori creștini decât de către lume. Dumnezeu este făcut mașină de binecuvântat oameni, iar Iisus Hristos este făcut Muncitor între muncitori.

Ideea nu este că noi prestăm lucru pentru Dumnezeu, ci că Îi suntem atât de loiali încât poate să-Și facă lucrul Său prin noi – „Mă bazez pe voi pentru slujire extremă, fără plângeri din partea voastră și fără nici o explicație din partea Mea.” Dumnezeu vrea să ne folosească la fel cum L-a folosit pe propriul Său Fiu.

17 Decembrie – Răscumpărarea creează nevoia pe care o satisface

V 24, PM § Lasă un comentariu

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie (1Co 2:14 CNS)

Evanghelia lui Dumnezeu creează un simț al nevoii de evanghelie. Pavel spune – „Dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită”- față de mojici? Nu, ci celor „pierduți, cărora dumnezeul acestei lumi le-a orbit mintea ca să nu creadă.” (2 Corinteni 4:3-4) Majoritatea oamenilor își au moralitatea lor destul de aproape de propria lor înțelegere, nu au nevoie de evanghelie. Dumnezeu este Cel care crează nevoia de care nici o ființa umană nu este conștientă până nu se descoperă El. Isus a spus – „Cereți, și vi se va deschide,” (Matei 7:7) dar Dumnezeu nu poate dărui până când nu I se cere. Aceasta nu pentru că El se reține, ci pentru că aceea este calea prin care El a constituit lucrurile pe baza Răscumpărării. Prin intermediul cererii noastre, Dumnezeu pune procesele la lucru prin care crează acel lucru care nu există până când nu cerem. Realitatea interioară a Răscumpărării este că creează tot timpul. În timp ce Răscumpărarea crează viața lui Dumnezeu în noi, așa ea creează lucrurile care aparțin acelei vieți. Nimic nu poate satisface nevoile care aparțin acelei vieți. Nimic nu poate satisface nevoia la fel ca ceea ce a creat nevoia. Acesta este sensul Răscumpărării – crează și satisface.

„Când voi fi înălțat voi atrage la mine pe toți oamenii.” (Ioan 12:32) Dacă predicăm experiențele noastre propriii și oamenii sunt interesați, dar nu este trezit nici un simț al nevoii. Dacă Iisus Hristos este înălțat, Duhul Sfânt va crea o nevoie conștientă de El. În spatele predicării Evangheliei este Răscumpărarea creatoare a lui Dumnezeu la lucru în sufletele oamenilor. Niciodată mărturia personală nu mântuiește oamenii. „Cuvintele pe care vi le spun Eu, sunt duh și viață.” (Ioan 6:63)

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Decembrie, 2010 at Dinamica Lucidă.