25 Noiembrie – Secretul coerenței spirituale

V 40, AM § Lasă un comentariu

Să mă ferească Dumnezeu să mă laud…Galateni 6:14

Când cineva se naște din nou, devine incoerent, există o cantitate de emoție nedefinită în ce îl privește, nedefinită de sezoanele lucrurilor exterioare. Apostolul Pavel avea o coerență puternică și constantă în profunzime, în consecință el putea să își lase viața exterioară să se schimbe cum dorea, iar aceasta nu îl îngrijora, deoarece era înrădăcinat și întemeiat în Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi nu suntem coerenți spiritual din cauză că suntem mai preocupați să fim coerenți în exterior. Pavel trăia la subsol; criticii coerenți trăiesc la etajele superioare ale afirmațiilor exterioare ale lucrurilor, iar cele două nici nu măcar nu se întâlnesc. Consistența lui Pavel era față de lucrurile fundamentale. Marea bază a acestei coerențe era agonia lui Dumnezeu în răscumpărarea lumii, respectiv prin Crucea lui Iisus Hristos.

Re-afirmă față de tine însuți ce crezi, apoi renunță la cât se poate de mult din asta și întoarce-te la temelia Crucii lui Hristos. În istoria exterioară Crucea este un lucru infinitezimal; din punctul Bibliei de vedere este de importanță mai mare decât toate imperiile din lume. Dacă ne depărtăm de meditarea asupra tragediei lui Dumnezeu pe Cruce în predicarea noastră, aceasta nu va produce nimic. Nu transmite energia lui Dumnezeu către om; s-ar putea să fie interesantă, dar nu are nici o putere. Dar predicând Crucea și energia lui Dumnezeu este lăsată liberă. „I-a făcut plăcere lui Dumnezeu ca prin prostia predicării să îi salveze pe cei care cred.” „Noi predicăm pe Hristos răstignit.”

4 Noiembrie – Autoritatea realităţii

V 35, AM § Lasă un comentariu

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Iacob 4:8

Este esenţial să le dai oamenilor şansa de a acţiona pe baza adevărului lui Dumnezeu. Responsabilitatea trebuie să rămână la nivel individului, nu poţi acţiona în locul lui, trebuie să fie acţiunea lui deliberată, iar mesajul evanghelic trebuie întotdeauna să îl conducă pe om la acţiune. Paralizarea în refuzul acţiunii lasă omul exact aşa cum a fost înainte; dar când acţionează nu mai e acelaşi. Simplitatea acestui fapt este ceea ce stă în calea a sute de oameni care niciodată nu au fost convinşi de Spiritul lui Dumnezeu.

Imediat ce mă precipit spre o acţiune, în secunda aceea trăiesc; restul este existenţă. Momentele în care trăiesc cu adevărat sunt momentele în care acţionez cu întreaga mea voinţă.

Niciodată să nu permiţi ca un adevăr al lui Dumnezeu care vine acasă la în sufletul tău să treacă fără să acţionezi din cauza lui, nu neapărat fizic, cât în voinţa ta. Înregistrează-l, cu cerneală sau sânge. Cel mai slab sfânt care are de-a face cu Iisus Hristos este eliberat în secunda în care acţionează; întreaga atotputernicie a lui Dumnezeu este de partea lui. Aflăm adevărul lui Dumnezeu, mărturisim că suntem greşiţi, dar dăm înapoi; apoi ne apropiem din nou şi dăm iar înapoi; până când ne dăm seama că nu mai avem de ce să ne întoarcem iar. Trebuie să fim sinceri cu cuvintele Domnului nostru răscumpărător, şi trebuie să tratăm cu El. „Veniţi la Mine…” (Matei 11:28). Cuvântul vino înseamnă „tratează.” „Vino la Mine.” Este ultimul lucru pe care îl facem; dar toţi care vin ştiu că în acea secundă viaţa supranaturală a lui Dumnezeu ne invadează instantaneu. Puterea dominatoare a lumii, carne şi diavolul sunt paralizaţi, nu prin acţiunea ta, ci deoarece actul tău te-a legat de Dumnezeu şi de puterea Lui răscumpărătoare.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Noiembrie, 2010 at Dinamica Lucidă.