21 octombrie – Direcție prin impuls

V 52, PM § Lasă un comentariu

Zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă. Iuda 1:20 

Construindu-vă pe voi înșivă prin cea mai sfântă credință. Nu era nimic fie de genul impulsivității, fie al sângelui rece în ce Îl privește pe Domnul nostru, ci doar o tărie calmă care niciodată nu a intrat în panică. Cei mai mulți dintre noi ne dezvoltăm creștinismul nostru după direcția temperamentului nostru, nu după direcția lui Dumnezeu. Impulsul este trăsătura felului natural al vieții, dar Domnul nostru întotdeauna îl ignoră, deoarece el împiedică dezvoltarea vieții ucenicului. Observați cum Duhul lui Dumnezeu verifică impulsul, verificările Sale trezesc o năvală de conștiență de sine stupidă care ne face instantaneu să dorim să ne îndreptățim. Impulsul este în regulă pentru un copil, dar este dezastruos la un bărbat sau la o femeie; un bărbat impulsiv este întotdeauna unul favorizat. Impulsul trebuie să fie antrenat înspre intuiție prin disciplină.

Ucenicia este construită în întregime prin harul supranatural al lui Dumnezeu. A merge pe apă este ușor din curaj impulsiv, dar a merge pe uscat ca ucenic al lui Iisus Hristos este un lucru diferit. Petru a mers pe apă pentru a merge spre Iisus, dar la urmat de la distanță pe uscat. Nu avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a rezista crizelor, natura umană și mândria sunt suficiente, putem face față efortului într-o manieră magnifică; dar e nevoie de harul supranatural al lui Dumnezeu pentru a trăi douăzeci și patru de ore în fiecare zi ca un sfânt, ci să treci prin plictiseală ca ucenic, să trăiești o existență obișnuită, neobservată, ignorată ca ucenic al lui Iisus. Trebuie să fim excepționali în lucrurile obișnuite, să fim sfinți pe străzile rele, între oameni răi, iar aceasta nu se învață în cinci minute.

Anunțuri

20 octombrie – Este voia lui Dumnezeu, voia mea?

V 56, AM § Lasă un comentariu

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră. 1 Tes. 4:3

Nu se pune întrebarea dacă Dumnezeu vrea să mă sfinţească; se pune întrebarea dacă vreau şi eu? Sunt dispus să îl las pe Dumnezeu să facă în mine tot ceea ce a fost posibil prin Ispăşire? Sunt dispus să îl las pe Iisus să îmi fie sfinţire şi să las viaţa lui Isus să se manifeste în trupul meu muritor? Fii atent să nu spui – „Oh, Îmi doresc atât de mult să fiu sfințit.” Nu îți dorești, oprește din dorit și fă din aceasta o chestiune contractuală –„Așa cum sunt, n-aduc nimic.” Primește-L pe Iisus Hristos să fie sfințirea în tine prin credința implicită, și marea minune a Ispășirii va fi făcută reală în tine. Tot ceea ce a făcut Iisus posibil este făcut al meu prin darul gratuit al iubirii lui Dumnezeu pe baza a ceea ce El a realizat. Atitudinea mea ca suflet salvat și sfințit este cea a unei sfințenii profunde și modeste (nu există ceva care să fie sfințenie mândră), o sfințenie bazată pe pocăința agonizantă și pe un simț al rușinii de nespus și al degradării; și de asemenea [bazată] pe uimitoarea conștientizare că dragostea lui Dumnezeu mi-a fost încredințată prin faptul că pe vremea când mi nu-mi păsa deloc de El, El a realizat totul pentru mântuirea și sfințirea mea (vezi Rom. 5:8). Nu-i de mirare că Pavel nu spune că nimic „nu ne poate separa de dragoste lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus, Domnul nostru.” Sfințirea ne face una cu Iisus Hristos și în El suntem una cu Dumnezeu, și aceasta se face doar prin superba Ispășire a lui Hristos. Niciodată nu așezați efectul în locul cauzei. Efectul în mine este ascultarea prin slujire și rugăciune, iar aceasta este rezultatul mulțumirilor și adorării fără cuvinte pentru sfințirea minunată lucrată în mine prin Ispășire.

12 octombrie – Mergând în ritmul lui Dumnezeu

V 01, AM § Lasă un comentariu

Enoh a umblat cu Dumnezeu. Geneza 5:24

Testul vieții religioase a omului și caracterului său este nu ceea ce face în momentele excepționale ale vieții, ci ceea ce face în momentele obișnuite ale vieții, când nu se întâmplă nimic grozav sau entuziasmant. Valoarea unui om este descoperită prin atitudinea lui când nu este pus sub felinar. Este lucrul dureros de a păși împreună cu Dumneze, înseamnă să intri spiritual în [elanul de după pragul de rezistență]. În a învăța să umbli cu Dumnezeu apare întotdeauna greutatea de a intra în ritmul Lui; dar când am ajuns în acest ritm, singura trăsătură ce se manifestă este viața lui Dumnezeu. Omul individual se pierde din vedere în uniunea personală cu Dumnezeu, ci doar ritmul și puterea lui Dumnezeu sunt manifestate.

Este dificil să intri în ritmul lui Dumnezeu, deoarece când am început să umblăm cu El ne dăm seama că ne-a dezbrăcat până apucăm să facem trei pași. El are feluri diferite de a face lucrurile și trebuie să fim antrenați și disciplinat în felurile Sale [de lucru]. A fost afirmat de Isus „Nu va cădea și nici nu va fi descurajat,” din cauză că niciodată nu a lucrat din perspectiva Sa individuală dar întotdeauna din perspectiva Tatălui Său, și trebuie să învățăm în același timp. Adevărul spiritual se învață prin atmosferă, nu prin rezonare intelectuală. Duhul lui Dumnezeu alterează atmosfera felului nostru de a privi lucrurile, iar lucrurile încep să fie posibile nefiind posibile mai înainte. A intra în ritmul lui Dumnezeu nu înseamnă nimic mai puțin decât uniunea cu El. e nevoie de mult timp pentru a ajunge acolo, dar ține-te de asta. Nu renunța deoarece durerea este adâncă acum, treci peste asta și până să treacă prea mult vei descoperi că ai o viziune nouă și scop nou.

10 octombrie – Prin ce voi ştii?

V 57, AM § Lasă un comentariu

Îţi mulţumesc Tată, …pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi prudenţi şi le-ai descoperit pruncilor. Matei 11:25 (KJV)

În relaţiile spirituale nu creştem pas cu pas, fie suntem acolo, fie nu. Dumnezeu nu ne curăţeşte din ce în ce mai mult de păcat, ci când suntem în lumină, umblăm în lumină, suntem curăţaţi de tot păcatul. Este o chestiune de ascultare, şi instantaneu relaţia este desăvârşită. Întoarce-te pentru o secundă afară din ascultare, iar întunericul şi moartea sunt la lucru îndată. iar întunericul şi moartea sunt la lucru îndată.

Toate descoperirile lui Dumnezeu sunt sigilate până când ne sunt deschise prin ascultare. Niciodată nu le vei deschide prin filozofie sau prin gândire. Imediat ce asculţi, vine un fulger de lumină. Lasă adevărul lui Dumnezeu să lucreze în tine prin a te îmbiba de el, nu prin a te îngrijora spre el. Singurul fel prin care poţi şti este prin a te opri din a căuta şi prin a fi născut din nou. Ascultă pe Dumnezeu în lucrurile pe care ţi le arată şi instantaneu se va deschide următorul lucru. Citim tomuri despre lucrarea Duhului Sfânt, când doar cinci minute de ascultare drastică ar face lucrurile clare ca o rază de soare. „Presupun că într-o zi voi înţelege aceste lucruri!” Poţi să le înţelegi acum. Nu studiul o face, ci ascultarea. Cel mai mic fragment de ascultare, iar cerul se deschide şi cele mai profunde adevăruri ale lui Dumnezeu sunt ale tale imediat. Dumnezeu nu va descoperi mai mult adevăr despre sine până când nu ai ascultat de ceea ce ştii deja. Fii atent să nu devii „înţelept şi prudent.”

3 octombrie – Sfera slujirii

V 48, PM § Lasă un comentariu

Acest fel nu iese prin nimic altceva, decât cu rugăciune şi post. Marcu 9:29 KJV

Noi de ce nu l-am putut scoate? Răspunsul se află în relaţia personală cu Iisus Hristos. Aceasta nu se întâmplă decât prin concentrarea asupra Lui. Putem să rămânem pentru totdeauna fără putere, la fel ca ucenicii, prin a încerca să facem lucrarea lui Dumnezeu nu prin concentrarea asupra puterii Lui, ci prin ideile obţinute din temperamentul nostru. Noi îl vorbim de rău pe Dumnezeu prin nerăbdarea noastră de a lucra pentru El fără a-L cunoaşte.
Eşti adus faţă în faţă cu un caz dificil şi nu se întâmplă nimic în exterior, şi ştii că se va oferi o rezolvare pentru că tu eşti concentrat asupra lui Iisus Hristos. Aceasta este linia ta de slujire. Atunci chiar acel lucru, şi prin tot ceea ce ai trecut în legătură cu asta, va slăvi pe Iisus Hristos într-un fel pe care niciodată nu îl vei cunoaşte până când nu te vei întâlni cu el faţă în faţă.
Trebuie să fim capabili să ne ridicăm pe aripi ca vulturii; dar trebuie de asemenea să coborâm. Puterea sfântului constă în a se coborî şi a trăi coborît. „Pot totul în Hristos care mă întăreşte,” spune Pavel, iar lucrurile la care se referea erau cele mai umilitoare lucruri. Este în puterea noastră să refuzăm să fim umiliţi şi să spunem – Nu mulţumesc, prefer mai bine să fiu pe vârful muntelui cu Dumnezeu. Pot să mă confrunt cu lucrurile aşa cum sunt ele de fapt în lumina realităţii lui Iisus Hristos, şi sau să fac lucrurile aşa cum vin ele ştergând de tot credinţa mea în El şi creându-mi panică?

2 Octombrie – Sfera umilinţei

V 21, AM § Lasă un comentariu

Dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne. Marcu 9:22

După fiecare timp de înălţare, suntem coborâţi de rapid în realitatea lucrurilor aşa cum sunt ele, nici frumoase, nici poetice, nici entuziasmante. Înălţimea vârfului de munte este măsurată prin corvoada plicticoasă din vale; însă în vale trebuie să trăim pentru slava lui Dumnezeu. Am văzut slava lui pe munte, dar niciodată nu trăim acolo pentru slava lui. Locul unde ne găsim adevărata valoare pentru Dumnezeu este în sfera umilinţei, acolo se descoperă credincioşia noastră. Cei mai mulţi dintre noi pot face lucruri dacă suntem într-o curbă a eroismului datorită egoismului natural al inimii noastre, dar Dumnezeu doreşte să ne ducă în locul obişnuit, acolo unde locuim în vale conform relaţiei noastre personale cu El. Petru a spus că ar fi un lucru bun să rămână pe munte, dar Iisus Hristos i-a luat pe ucenici jos de pe munte în vale – în locul unde avea să fie explicat înţelesul viziunii.

„Dacă poţi face ceva…” E nevoie de umilirea din vale pentru a smulge scepticismul din rădăcină din noi. Priveşte înapoi la experienţa ta proprie, şi îţi vei da seama că până ai aflat Cine era Isus, erai un sceptic viclean în ce priveşte puterea lui. Când erai pe munte, puteai crede orice, dar cum este când te confrunţi cu lucrurile din vale? Poate ai da o mărturie bună cu privire la sfinţire, dar cum este cu lucrurile care acum sunt umilitoare pentru tine? Ultima oară când erai pe munte cu Dumnezeu, ai văzut toată puterea din cer şi de pe pământ aparţinând lui Iisus – vei fi sceptic acum în valea umilinţei?

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Octombrie, 2010 at Dinamica Lucidă.