9 iulie – Marea Verificare

V 22, PM § Lasă un comentariu

Nu puteți sluji Domnului. Iosua 24:19

Te-ai încrezut vreodat în vreun alt lucru decât în Dumnezeu? Există vreo rămășiță de încredere în vreo virtute naturală în vreun set de circumstanțe? Te bazezi pe tine însuți în vreo situație concretă în această propunere pe care Dumnezeu a pus-o înaintea ta? Aceasta înseamnă verificarea. Este destul de adevărat să spunem – „Nu pot trăi o viață sfântă.” Dar poți decide să îl lași pe Iisus Hristos să te facă sfânt. „Nu puteți sluji pe Domnul Dumnezeu” – dar nu te poți pune în locul unde puterea atotputernică a lui Dumnezeu va lucra prin tine. Ești suficient de în regulă cu Dumnezeu încât să te aștepți ca El să Își manifeste viața lui minunată în tine?

„Nu, dar îl vom sluji pe Domnul.” Nu este un impuls, ci un angajament deliberat. Tu zici – „Dar Dumnezeu nu se poate să mă fi chemat pe mine să fac asta, sunt prea nevrednic, nu se referă la mine.” Dar se referă la tine, și cu cât mai slab și fragil te simți, cu atât mai bine. Cel care are în ce să se încreadă este ultimul care va ajunge aproape de a spune – „Voi sluji pe Domnul.”

Noi spunem – „Dacă am crede cu adevărat!” Chestiunea este – Dacă vrem să credem. Nu e de mirare că Iisus Hristo pune atât de mult accent pe păcatul necredinței. „Și nu a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.” Dacă am crede cu adevărat că Dumnezeu chiar a crezut ce a spus – cum am fi! Am curaj să îl las pe Dumnezeu să îmi fie tot ce spune El că va fi?

4 iulie – Unul din marile Nu-uri ale lui Dumnezeu

V 04, AM § Lasă un comentariu

Nu te enerva, aceasta duce numai la facerea de rele. Psalmi 37:8

Enervarea înseamnă să te descurci dând din coate mintal şi spiritual. Este un lucru să spui, „Nu te enerva,” şi un altul să ai o dispoziţie încât să fii în stare să nu te enervezi.  E atât de uşor să vorbeşti despre „a te odihni în Domnul” şi „aşteaptă-L în tăcere pe El” până când cuibul ni se deranjează cuibul – până când ajungem să trăim, aşa cum o fac mulţi, în tumult şi angoasă, este posibil să ne odihnim în Domnul? Acest „nu” trebuie să funcţioneze în zilele de perplexitate cât şi în zilele de pace, ori nu va funcţiona niciodată. Şi dacă nu va funcţiona într-un anumit caz, nu va funcţiona în nici un caz. A te odihni în Domnul nu depinde deloc de  circumstanţele externe, ci depinde de relaţia ta cu Dumnezeu Însuşi.

Zbuciumul întotdeauna sfârşeşte în păcat. Ne imaginăm că un pic de anxietate şi îngrijorare sunt un indicator despre cât de înţelepţi suntem; este mult mai mult o indicare a cât de răi suntem în realitate. Enervarea izvorăşte din hotărârea noastră de face exact aşa cum vrem noi. Domnul nostru niciodată nu S-a îngrijorat şi niciodată nu a fost anxios, deoarece El nu căuta să-Şi realizeze propriile idei; El căuta să realizeze ideile lui Dumnezeu. Enervarea este rea dacă eşti un copil al lui Dumnezeu.

Ţi-ai susţinut sufletul tău stupid cu idea că circumstanţele tale sunt prea mult pentru Dumnezeu? Pune totul „presupunând” totul într-o parte şi stai în umbra Celui Atotputernic. Spune-i în mod deliberat lui Dumnezeu că nu te vei enerva din cauza acelui lucru. Toată enervarea şi îngrijorarea noastră este cauzată de calcule fără Dumnezeu.

2 iulie – Condiţiile uceniciei

V 37, PM § Lasă un comentariu

,Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte …nu poate fi ucenicul Meu. (Luk 14:26 CNS)Luca 14:26

Dacă cele mai apropiate relaţii ale vieţii se ciocnesc cu pretenţiile lui Iisus Hristos, El spune că trebuie să ne supunem lui instantaneu. Ucenicia înseamnă devoţiune personală, pasionată  faţă de o Persoană. Este o diferenţă între devotarea faţă de o Persoană şi cea faţă de o cauză. Domnul nostru nu a proclamat o cauză, ci a proclamat devoţiunea personală faţă de El Însuşi. A fi un ucenic înseamnă să fi sclav al iubirii, devotat Domnului Iisus. Mulţi dintre noi care ne chemăm creştini nu suntem devotaţi lui Iisus Hristos. Nimeni de pe pământ nu are această iubire pasională pentru Domnul Iisus decât dacă îi este împărtăşită de Duhul Sfânt. Îl putem admira, Îl putem respecta, Îl putem venera, dar nu-L putem iubi. Singurul care-L iubeşte pe Domnul Iisus este Duhul Sfânt, iar El varsă pe dinafară chiar dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre. Când Duhul Sfânt vede o şansă de a-L glorifica pe Iisus, El îţi va lua inima, nervii, întreaga ta personalitate, şi în mod simplu o va face să ardă şi să strălucească cu devoţiunea lui Iisus Hristos.

Viaţa creştină este ştampilată de „originalitate spontană morală,” şi în consecinţă ucenicul este deschis aceleaşi acuzaţii căreia era Iisus Hristos, respectiv, cea a inconsecvenţei. Dar Iisus Hristos era întotdeauna consecvent faţă de Dumnezeu, iar creştinul trebuie să fie consecvent cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din El, nu consecvent cu crezuri tari şi rapide. Oamenii se toarnă pe ei înşişi în crezuri, iar Dumnezeu trebuie să zboare din prejudecăţile lor înainte ca ei să poată fi devotaţi lui Iisus Hristos.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Iulie, 2010 at Dinamica Lucidă.