31 – Ascultare contra Ipocrizie în noi înşine

V 01, AM § Lasă un comentariu

„Dacă vede cineva pe fratele său săvîrşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru ceice n’au săvîrşit un păcat care duce la moarte.” 1 Ioan 5:16

Dacă nu suntem ascultători de felul în care lucrează Duhul lui Dumnezeu în noi, vom deveni ipocriţi spiritual.  Vedem unde alţii greşesc şi transformăm discernământul în batjocură a criticii în loc de mijlocire pentru ei. Descoperirile ni se fac nu prin ascuţimea minţii noastre, ci prin pătrunderea directă a Duhului Sfânt, şi dacă nu suntem ascultători de sursa revelaţiei, vom deveni centre de critica şi vom uita că Dumnezeu spune – „să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru ceice n’au săvîrşit un păcat care duce la moarte .” Ai grijă să nu joci rolul ipocritului prin a petrece tot timpul încercând să îi corectezi pe alţi înainte de a te închina lui Dumnezeu tu însuţi.

Una dintre cele mai subtile poveri pe care le pune Dumnezeu peste noi ca sfinţi este această povară a discernământului în ce priveşte alte suflete. El descoperă lucrurile pentru ca noi să ducem povara acestor suflete înaintea Lui şi să ne formăm părerea lui Hristos despre ele, şi în timp ce mijlocim în această direcţie, Dumnezeu spune că El ne va da „…viaţa, pentru ceice n’au săvîrşit un păcat care duce la moarte.” – nu prin faptul că Îl aducem pe Dumnezeu în contact cu minţile noastre, ci prin faptul că ne motivăm până când poate să ne transmită gândurile Lui despre cel pentru care mijlocim. Vede Iisus Hristos munca sufletului Său în noi?

El nu o poate face decât dacă suntem atât de identificaţi cu El încât suntem preocupaţi ca să avem perspectiva Lui despre oamenii pentru care ne rugăm. Fie ca să putem învăţa să mijlocim atât de cu toată inima încât Iisus Hristos să fie pe deplin mulţumit cu noi ca mijlocitori.

30 martie – Sinţirea contra neînduplecarea faţă de Dumnezeu

V 31, AM § Lasă un comentariu

„Se miră că nimeni nu mijloceşte. ” Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi părăsesc rugăciunea şi se împietresc împotriva lui Dumnezeu este deoarece avem doar un interes sentimental în rugăciune. Sună bine să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune care ne spun că rugăciunea este binefăcătoare, că minţile noastre sunt liniştite iar sufletele noastre sunt ridicate când ne rugăm; dar Isaia arată că Dumnezeu este uimit de astfel de gânduri de rugăciune. Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă împreună, nu se poate una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă că trebuie să ne motivăm să obţinem gândul lui Hristos pentru cel pentru care ne rugăm, adesea în loc de a ne închina lui Dumnezeu, noi construim afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Suntem [fie] în închinare, [fie] suntem în dispută cu Dumnezeu – „Doamne, nu văd cum vei reuşi.” Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm. Îl pierdem din vedere pe Dumnezeu când devenim tari şi dogmatici. Ne azvârlim petiţiile la tronul lui Dumnezeu şi îi dictăm cum am vrea să facă. [Atunci] nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu căutăm să avem gândul lui Hristos. Dacă suntem neînduplecaţi faţă de Dumnezeu, vom fi neînduplecaţi faţă de alţi oameni.

Ne închinăm noi lui Dumnezeu motivându-ne să fim într-o relaţie atât de puternică cu el încât să avem gândul lui despre cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu, sau suntem noi neînduplecaţi şi dogmatici? „Nimeni nu mijloceşte cum trebuie” – atunci fii tu însuţi unul, fi cel care se închină lui Dumnezeu şi care trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Intră în adevărata lucrare de mijlocire, şi ţine minte că este lucru, o lucrare care taxează fiecare capacitate şi putere; dar care nu are nici o capcană. Predicarea evangheliei are o capcană; mijlocirea nu are niciuna.

29 martie – Vizitele surpriză ale Domnului nostru

V 04, AM § Lasă un comentariu

„De aceea şi voi  fiţi gata.” Luca 12:40

Vizitele surpriză ale Domnului nostru Marea nevoie a lucrătorului creştin este de a fi gata să se întâlnească cu Isus Hristos la fiecare colţ. Aceasta nu este uşor, indiferent de care este experienţa noastră. Lupta nu este împotriva păcatului sau a dificultăţilor sau circumstanţelor, ci este împotriva cufundării în muncă atât de mult încât să nu fim pregătiţi să îl întâlnim pe Iisus la orice pas. Aceasta este marea nevoie, nu cea de a ne confrunta cu credinţa sau crezul nostru, nu întrebarea dacă suntem de vreun folos, ci de a ne întâlni cu El. Isus rareori vine atunci când îl aşteptăm, şi adesea prin cele mai ilogice conexiuni. Singurul mod prin care poate un lucrător poate să rămână credincios şi adevărat faţă de Dumnezeu este prin a fi gata pentru vizitele surpriză ale Domnului. Nu slujirea contează, ci realitatea spirituală intensă, aşteptarea lui Iisus la fiecare pas. Aceasta va da vieţii noastre atitudinea de minune pe care o are copilul şi pe care El doreşte ca noi s-o avem. Dacă vom fi pregătiţi pentru Iisus Hristos, trebuie să ne oprim din a fi religioşi (adică, de a folosi religia ca pe un fel superior de cultură) şi să fim reali din punct de vedere spiritual. Dacă priveşti înspre Iisus, evită chemarea religiei din timpul în care trăieşti, şi aşează-ţi inima asupra ceea ce vrea El, gândindu-te la gândul Său – vei fi numit nepractic şi visător, dar când va apărea El în povara şi zăduful zilei, tu vei singurul pregătit. Nu te încrede în nimeni, nici chiar în cel mai bun sfânt care a păşit pe acest pământ, ignoră-l, dacă te împiedică să Îl vezi pe Iisus Hristos.

28 martie – Nu e cumva vreo neînţelegere?

V 01, AM § Lasă un comentariu

,,Haidem să ne întoarcem în Iudea.” Ucenicii i-au zis, ,,acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?” Ioan 11:7-8 

 S-ar putea să nu înţeleg ce spune Iisus Hristos, dar este periculos să spun din cauza asta că El a greşit în ce a spus. Nu e niciodată bine să gândeşti că ascultarea ta de un cuvânt a lui lui Dumnezeu îi va aduce dezonoare lui Iisus. Singurul lucru care va aduce dezonoare este neascultarea faţă de El. A pune perspectiva mea despre cinstea Lui în locul a ceea ce El mă conduce cu claritate să fac nu este niciodată bine, deşi ar putea să vină dintr-o dorinţă reală de a preveni darea lui de ruşine pe faţă. Ştiu când propunerea vine de la Dumnezeu deoarece este o insistenţă liniştită: Când măsor elementele pro şi contra, vin îndoiala şi dezbaterea, aduc un element care nu este de la Dumnezeu şi ajung la concluzia că sugestia nu a fost cea bună. Mulţi dintre noi sunt loiali noţiunilor noastre faţă de Iisus, dar cât de mulţi sunt loiali Lui? Loialitatea faţă de Isus înseamnă că trebuie să păşesc spre locul unde nu văd nimic (Matei 14:29); loialitatea faţă de noţiunile mele înseamnă că îmi clarific lucrurile prin inteligenţa mea. Credinţa nu este înţelegere inteligentă, credinţa este angajamentul voit faţă de o Persoană când nu văd altă cale. Dezbaţi cumva dacă să faci un pas prin credinţa în Iisus sau să aştepţi să vezi cum poţi să faci lucrul singur? Încrede-te în El cu bucurie fără margini. Când El spune ceva şi tu începi să dezbaţi, aceasta se întâmplă deoarece tu ai o concepţie despre onoare Lui care nu este onoarea Lui. Eşti loial lui Iisus sau eşti loial noţiunii despre El? Eşti loial faţă de ce spune, sau încerci să faci compromis cu concepţii care nu au venit niciodată de la El? „Să faceţi orice vă va zice.”

27 martie – Viziune prin caracter personal

V 01, AM § Lasă un comentariu

„Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!”Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înălţată poate apărea numai din obişnuinţa unui caracter personal. Dacă în lucrurile exterioare ale vieţii tale trăieşti la maximul cunoscut de tine, Dumnezeu îţi va spune continuu – „Prietene, vino mai sus.” Regula de aur a ispitei este – Mergi mai sus. Când te duci mai sus te confrunţi cu alte ispite şi caracteristici. Satan foloseşte strategia ridicării, Dumnezeu face acelaşi lucru, dar efectul este diferit.  Când diavolul te pune pe un loc înalt, el te face să tragi ideea ta despre sfinţenie dincolo de ceea ce pot oamenii să audă, este o performanţă de acrobaţie spirituală, te pregăteşti dar nu ai curaj să te mişti; dar când Dumnezeu te ridică prin harul Său în locurile cereşti, în loc de a găsi un vârf de care să te prinzi, vei găsi un platou pe care te poţi mişca uşor.

Compară această săptămână din istoria ta spirituală cu aceeaşi săptămână de anul trecut şi vezi cum te-a chemat Dumnezeu mai sus. Toţi am fost aduşi să vedem dintr-un punct mai înalt. Niciodată nu lăsaţi ca Dumnezeu să vă ofere un punct de adevăr la care nu ajungeţi în mod constant. Întotdeauna să reuşiţi, ţineţi-vă în lumina lui.

Creşterea în har este măsurată nu de faptul că nu te-ai întors, ci prin faptul că ai o viziune în locul unde te afli spiritual; l-ai auzit pe Dumnezeu spunând „Vino mai sus,” nu ţie personal, ci în viziunea interioară a  caracterului tău.

„Să ascund de Avraam ceea ce am să fac?” Dumnezeu trebuie să ascundă de noi ceea ce face până când prin caracterul personal ajungem în locul unde El ne poate descoperi aceasta.

26 martie – Viziune prin puritate personală

V 24, AM § Lasă un comentariu

„Ferice de cei cu inima curată, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu .”  Matei 5:8

Puritatea nu este inocenţă, este cu mult mai mult. Puritatea este rezultatul împreună simţirii spirituale constante cu Dumnezeu. Trebuie să creştem în puritate. Viaţa cu Dumnezeu poate să fie în regulă iar puritatea interioară să rămână nepătată. Dumnezeu nu ne păzeşte de această posibilitate, deoarece în felul acesta realizăm necesitatea păstrării viziunii purităţii personale. Dacă înflorirea spirituală din viaţa noastră este împiedicată în cel mai mic grad, trebuie să lăsăm totul la o parte şi să o punem în ordine. Reţine că viziunea depinde de caracter – cei cu inima pură sunt cei care îl văd pe Dumnezeu. Dumnezeu ne face puri în harul său suveran, dar rămâne ceva de care trebuie să avem grijă, această viaţă trupească prin care venim în contact cu alţi oameni şi cu alte puncte de vedere, acestea sunt cele ce se pot păta. Nu doar sanctuarul interior trebuie ţinut bine în legătură cu Dumnezeu, ci şi curţile de afară trebuie să fie aduse în perfect acord cu puritatea pe care ne-o dă Dumnezeu prin harul Său. Înţelegerea spirituală este imediat înceţoşată dacă curtea de afară se murdăreşte. Dacă vom păstra contactul personal cu Domnul Isus Hristos, înseamnă că sunt câteva lucruri pe care trebuie să detestăm să le facem sau să le gândim, unele lucruri legitime pe care trebuie să detestăm să le atingem.

Un mod practic de a păstra puritatea personală  nepătată în relaţie cu alţi oameni este să îţi spui ţie însuţi – Acel bărbat, acea femeie, perfecţi în Hristos Iisus! Acel prieten, acea rudă, perfecţi în Hristos Iisus!

25 martie – Cea mai delicată misiune de pe pământ

V 01, AM § Lasă un comentariu

„Prietenul Mirelui” Ioan 3:29

Bunătatea și puritatea nu ar trebui niciodată să atragă atenția asupra lor înșile, ele ar trebui să fie doar magneți pentru a ne trage mai aproape de Iisus Hristos. Dacă sfințenia mea nu atrage oamenii spre El, nu este o sfințenie în ordine, ci o influneță care va trezi o afecțiune nepotrivită și va deraia de la direcția bună. Un sfânt frumos ar putea fi un obstacol dacă nu îl prezintă pe Iisus Hristos, ci doar ceea ce Hristos a făcut pentru el. El va lăsă impresia – „Ce bun este omul acesta!” Aceasta nu este a fi prieten cu Mirele; eu cresc tot timpul, iar El nu.

Pentru a menține aceasta prietenie și loialitate și prietenie față de Mire, trebuie să fim mai atenți la relația noastră morală și vitală cu El decât la oricare alt lucru, chiar [mai mult] decât la ascultare. Uneori nu ai la ce te supui, singurul lucru care rămâne de făcut este menţinerea unei legături vitale cu Iisus Hristos, văzând ca nimic să nu interfereze cu aceasta. Când apare o criză trebuie să găsim care este voia lui Dumnezeu, dar cea mai mare parte din viaţa noastră nu este ascultare conştientă, ci menţinerea acestei relaţii – prietenul Mirelui. Lucrarea creştină poate fi un mijloc de evadare din concentrarea sufletească asupra lui Iisus Hristos. În loc de a fi prieteni ai Mirelui, noi putem deveni providenţe amatoare, şi putem lucra împotriva Lui în timp ce folosim armele Sale.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Martie, 2010 at Dinamica Lucidă.