Istoria lui Oswald Chambers

Oswald Chambers (1874-1917) s-a născut pe 24 iulie 1874, în Aberdeen, Scoţia. Convertit în adolescenţă în timpul slujirii lui Charles Haddon Spurgeon, a studiat ştiinţele umaniste şi arheologia la University of Edinburgh înainte de a răspunde chemării lui Dumnezeu către slujirea creştină pastorală. Apoi a studiat teologia la Dunoon College.

Între 1906-1910 a desfăşurat o activitate de instruire biblică itinerantă în Statele Unite, Regatul Unit al Marii Britanii, şi Japonia. În 1910 Chambers s-a căsătorit cu Gertrude Hobbs. Au avut o fiică, Kathleen.

În 1911 a fondat şi a devenit directorul Bible Training College din Clapham, Londra, unde a ţinut cursuri până când şcoala a fost închisă în 1915 din cauza Primului Război Mondial. În octombrie a plecat la Zeitoun, Egipt (aproape de Cairo), unde a slujit trupelor din Australia şi Noua Zeelandă în calitate de capelan YMCA. A murit pe 15 noiembrie 1917 în urma unei operaţii de apendicită. A suferit dureri extreme trei zile, necăutând îngrijiri medicale, refuzând să ocupe unul din paturile necesare soldaţilor răniţi pe front.

Deşi Oswald Chambers a scris doar o carte, Baffled to Fight Better, mai mult de treizeci de titluri poartă numele lui. Cu această singură excepţie, operele publicate au fost compilate de către dna. Chambers, o stenografă de judecătorie, din notiţele sale mot-a-mot pe care le-a scris de mână în toţi cei şapte ani ai căsătoriei lor. Timp de o jumătate de secol după moartea soţului ei, ea a muncit pentru a da lumii cuvintele lui.

My Utmost for His Highest, cea mai cunoscută carte a lui, a apărut în Anglia în 1927, iar în Statele Unite din 1935, an din care a rămas constant în primele cele mai vândute zece titluri religioase, încă la tipar, cu milioane de cititori în întreaga lume. A devenit un clasic creştin.

__________________________________

În dulcea şi curgătoarea limbă română totuşi iluminarea puternică în care a trăit acest om se transmite cu dificultăţi. Cum aţi traduce dvs. My Utmost for His Highest ? Acuitatea spirituală a lui Oswald Chambers, pe lângă  dexteritatea, forţa şi siguranţa cu care manipulează şi exprimă noţiunile superioare ale trăirii creştine arată  un grad maxim al iluminării pentru pătrunderea, interpretarea şi  actualizarea mesajului Sfintei Scripturi. Cartea este o mai mult decât o capodoperă creştină universală, sau patristică contemporană protestantă; este poate cea mai înaltă treaptă a iluminării aflată înaintea darului profetic. Mântuirea, trăirea cu Dumnezeu, cunoaşterea lui Isus sunt limite superioare ale existenţei umane, iar instrumentul de transmitere a trăirii, limba, se află frecvent la limita superioară de anduranţă în exerciţiul comunicării acestora, uneori suferind. Şi în original limbajul este uneori laconic, sau creativ. Ca atare, traducerea şi adaptarea facil(izat)e, într-o manieră palatabilă limbajului rutinat bisericesc/religios din raţiuni populiste rămâne culpabilă în ciuda bunelor intenţii. Procesul seamănă cu coafarea (îmblânzirea) predicilor lui Ezechiel, Amos sau ale lui Ioan Botezătorul.

Onorabili editori, oameni de litere şi oameni de evanghelie au încercat să “accesibilizeze” acest măreţ gând adaptându-l, făcându-l poate mai inteligibil şi eventual mai cumpărabil. Din respect şi apreciere pentru efortul lor nu voi menţiona comparativ titlul sub  care a fost publicată deja cartea în limba română, având un titlu…devoţional, totuşi fad, nereliefând aplombul şi liminalul titlului din engleză. Este totuşi de ajuns să spun că, aşa cum se întâmplă prea des în spaţiul românesc, atât în mediile tradiţional-istorice, cât şi neo-protestante fără excepţii semnificative, tradiţionalismul învinge, iar textul, depersonalizat, se supune majorităţii; iar culorile, ascuţimea, sensibilitatea, profunzimea, concizia, precizia, inspiraţia şi alte calităţi ale acestei opere se ofilesc ca elanul Comisiei UE faţă cu guvernul român.

Consider că este o datorie în fraternitatea slujirii, a glorificării Mântuitorului şi a misiunii de salvare, ca aceste ferestre prin care Duhul Sfânt luminează, pe care le-au transmis cu atâta dedicare Oswald şi Gertrude, să se deschidă mai larg şi pentru înţelegerea creştină daco-română, atât cât limba permite. Devoţionalul care apare pe acest blog este o traducere personală (şi proaspătă) a acestei cărţi, într-o manieră cât mai fidelă cu putinţă, într-un limbaj delemnificat, prioritară fiind transmiterea elocvenţei autorului.