21 ianuarie – Aminteşte-ţi ce îşi aminteşte Dumnezeu

„Aşa spune Domnul: Îmi aduc aminte de bunătatea tinereţii tale…” Ieremia 2:2

Sunt eu în mod spontan la fel de bun faţă de Dumnezeu cum obişnuiam, sau aştept ca doar Dumnezeu să fie bun cu mine? Îl umple totul din viaţa mea cu bucurie, sau mă plâng constant din cauza lucrurilor care nu îmi convin? O persoană care a uitat ceea ce preţuieşte Dumnezeu nu va fi umplută de bucurie. Este minunat să îţi aminteşti că Isus Hristos are nevoi pe care noi să le întâmpinăm – „Dă-mi să beau” (Ioan 4:7). Câtă bunătate I-ai arătat în saptămâna trecută? A fost viaţa mea o reflectare bună a reputaţiei Sale?

Dumnezeu spune poporului său, „Nu eşti îndrăgostit de mine acum, dar îmi amintesc de un timp când erai.” El spune „Îmi amintesc …vremea logodirii tale…” (Ieremia 2:2). Sunt plin până la revărsare cu dragoste pentru Isus Hristos aşa cum eram la început, când mă dădeam peste cap pentru a-mi arăta devotamentul faţă de El? Sunt atât de îndrăgostit de El încât nu am nici o grijă unde m-ar conduce? Sau  caut să văd cât de mult respect primesc în timp ce măsor cât de multă slujire să Îi ofer?

În timp ce îmi amintesc ce îşi aminteşte El despre mine, s-ar putea să încep să îmi dau seama că El nu mai înseamnă pentru mine ceea ce obişnuia să însemne. Când se întâmplă lucrul acesta, ar trebui să permit ruşinea şi umilirea pe care aceasta le crează în viaţa mea, deoarece  va fi o tristeţe evlavioasă, deoarece „o tristeţe după voia lui Dumnezeu aduce pocăinţă…” (2 Corinteni 7:10).