19 ianuarie – Viziune şi întuneric

„Când a apus soarele, un somn puternic a venit peste Avram şi iată că groază şi întuneric mare au căzut peste el”. Geneza 15:12

Oricând Dumnezeu dă viziunea unui creştin, este ca şi cum îl pune în „umbra mâinii Sale.” (Isaia 49:2). Este datoria sfântului să tacă şi să asculte. Este un „întuneric” care vine din prea multă lumină – acela este timpul de ascultare. Istoria lui Avram şi Agar din Geneza 16 este un exemplu excelent de ascultare a unui aşa numit sfat bun în timp de întuneric mai degrabă decât a aştepta pe Dumnezeu să trimită lumina. Când Dumnezeu îţi dă o viziune şi apoi urmează întuneric, aşteaptă. Dumnezeu îţi va aduce viziunea pe care ţi-a dat-o realităţii din viaţa ta, aşteaptă sincronizarea Lui. Niciodată nu încerca să îl ajuţi pe Dumnezeu să îşi împlinească Cuvântul Lui. Avram a trecut prin treisprezece ani de tăcere, dar în acei ani suficiența de sine i-a fost distrusă. A crescut dincolo de punctul în care se baza pe propriul bun simţ. Acei ani de tăcere au fost un timp de disciplină, nu o perioadă de neplăcere a lui Dumnezeu. Nu este niciodată nevoie să pretinzi că în viaţa ta este bucurie şi încredere; doar aşteaptă-l pe Dumnezeu şi fii bazat pe El (vezi Isaia 50:10-11).

Am încredere vreun pic în carne? Sau am învăţat să merg dincolo de toată încrederea în mine însumi şi în alţi oameni ai lui Dumnezeu? Am încredere în cărţi şi rugăciuni şi alte bucurii ale vieţii mele? Sau mi-am pus încrederea în Dumnezeu Însuşi şi nu în binecuvântările Sale? „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic…”-El-Shaddai, Dumnezeul Atotputernic (Geneza 17:1). Motivul pentru care suntem toţi disciplinaţi este pentru că ştim că Dumnezeu este real. Imediat ce Dumnezeu devine real pentru noi, oamenii pălesc prin comparaţie, devin umbre ale realităţii. Nimic din ceea ceea ce fac sau spun alţi sfinţi nu pot deranja vreodată pe cel care este zidit pe Dumnezeu.