16 ianuarie – Glasul Naturii lui Dumnezeu

„Am auzit glasul Domnului zicând: ‘Pe cine vom trimite, şi cine va merge pentru noi?’” – Isaia 6:8

Când vorbim despre chemarea lui Dumnezeu, uităm cel mai important lucru, şi anume, natura Celui care cheamă. Sunt multe lucruri care ne cheamă astăzi. Unele dintre aceste chemări vor fi răspunse, iar altele nici nu vor fi auzit. Chemarea este expresia naturii Celui care ne chemă, iar noi putem recunoaşte chemarea doar dacă aceeaşi natură este în noi. Chemarea lui Dumnezeu este exprimarea naturii lui Dumnezeu, nu a noastră. Dumnezeu ţese providenţial firele chemării Sale prin viaţa noastră, şi doar noi putem distinge printre ele. Este prefirarea (strecurarea) vocii lui Dumnezeu către noi direct asupra unui anumit lucru şi [de aceea] este fără folos să căutăm opinia altei persoane despre aceasta. Raporturile noastre asupra priveşte chemării lui Dumnezeu ar trebui să fie ţinute exclusiv între noi şi El.

Chemarea lui Dumnezeu nu este o reflectare a naturii mele; dorinţele mele personale şi temperamentul meu nu sunt considerate. Atâta vreme cât eu rămân asupra calităţilor mele şi asupra trăsăturilor şi mă gândesc pentru ce sunt potrivit, niciodată nu voi auzi chemarea lui Dumnezeu. Dar când Dumnezeu mă aduce în relaţia corectă cu El, voi fi în aceeaşi condiţie în care a fost Isaia. Isaia era atât de acordat cu Dumnezeu, din cauza marii crize prin care a trecut încât chemarea lui Dumnezeu i-a străpuns sufletul. Majoritatea dintre noi nu putem auzi altceva decât pe noi înşine. Şi nu putem auzi nimic din ceea ce spune Dumnezeu. Dar să fim aduşi în locul în care putem auzi chemarea lui Dumnezeu înseamnă să fim schimbaţi profund.